Malpraxis medical (I) Cadrul juridic si obligatiile personalului medical

Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, defineste malpraxisul la articolul 642, ca eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.


Raspunderea civila a personalului medical

Prin personal medical se intelege medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.

Raspunderea civila a personalului medical este reglementata prin Titlul XV din cadrul Legii nr. 95/2006.

Conform prevederilor legii, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.

De asemenea, personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor  privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale.

Mai mult, se raspunde civil si pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei atunci cand personalul medical depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.

Pe de alta parte, raspunderea civila nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.


Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale

Unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:
a) infectiilor nosocomiale( infectie dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta afectiune) cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.

Totodata, unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, raspund civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

Mai mult, unitatile sanitare si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.


Situatii in care personalul medical nu poate fi acuzat de malpraxis

Personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii:
a) cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite;
b) cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.


Personalul medical, obligat sa incheie o asigurare de raspundere civila

Legea nr. 95/2006 obliga medicii sa incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical, iar omisiunea incheiereii acesteia se sanctioneaza cu suspendarea dreptului de practica, sau, dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare.

Potrivit legii, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane care se constata ca au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical.

Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca si pentru cheltuielile de judecata, persoanei sau persoanelor pagubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vatamarea corporala ori decesul

Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

In caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care au solicitat acestea.

Mai mult, despagubirile se acorda si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.

Totodata, drepturile persoanelor vatamate sau decedate prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate se pot exercita si impotriva persoanelor juridice care furnizeaza echipamente, instrumental medical si medicamente care sunt folosite in limitele instructiunilor de folosire sau prescriptiilor in asistenta medicala calificata, conform obligatiei acestora.

Despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei cand asistenta medicala s-a facut in interesul partii vatamate sau a decedatului, in lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia, datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau decedatul nu a fost capabil, datorita circumstantelor, sa coopereze cand i s-a acordat asistenta.

Totodata, recuperarea prejudiciilor se poate realiza in urmatoarele cazuri:
   a) vatamarea sau decesul este urmare a incalcarii intentionate a standardelor de asistenta medicala;
   b) vatamarea sau decesul se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;
   c) atunci cand vatamarea sau decesul se datoreaza atat persoanei responsabile, cat si unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat asistenta medicala sau ca urmare a neacordarii tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative in vigoare, persoana indreptatita poate sa recupereze sumele platite drept despagubiri de la cei vinovati, altii decat persoana responsabila, proportional cu partea de vina ce revine acestora;
   d) asistenta medicala a partii vatamate sau a decedatului s-a facut fara consimtamantul acestuia, dar in alte imprejurari decat cele mentionate mai sus.

Majoritatea firmelor de asigurare incheie contracte care exclud daunele morale de la despagubire.


Acordul informat al pacientului

Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament cu potential de risc, dupa explicarea lor de catre medic, pacientului i se solicita acordul scris.

Medicii sunt raspunzatori atunci cand nu obtin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta.

Obligativitatea acordarii asistentei medicale

Conform articolului nr. 652 din Legea nr. 95/2006, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia sa acorde asistenta medicala unei persoane doar daca au acceptat-o in prealabil ca pacient.

Acestia nu pot refuza sa acorde asistenta medicala/ingrijiri de sanatate pe criterii etnice, religioase si orientare sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.

De asemenea, au obligatia de a accepta pacientul in situatii de urgenta, cand lipsa asistentei medicale poate pune in pericol, in mod grav si ireversibil, sanatatea sau viata pacientului.

Criteriile de acceptare ca pacient, aprobate prin ordinul Ministerului Sanatatii nr. 482/2007, sunt urmatoarele:
   a) metoda de preventie, diagnostic, tratament la care urmeaza sa fie supusa persoana in cauza sa faca parte din specialitatea/competenta medicului, medicului dentist, asistentului medical/moasei;
   b) persoana in cauza sa faca o solicitare scrisa de acordare a asistentei medicale, cu exceptia cazurilor in care persoana este lipsita de discernamant sau a situatiilor de urgenta medico-chirurgicala. Solicitarea va fi pastrata in fisa medicala sau, dupa caz, intr-un registru special;
   c) aprecierea medicului, medicului dentist, asistentului medical/moasei ca prin acordarea asistentei medicale nu exista riscul evident de inrautatire a starii de sanatate a persoanei careia i se acorda asistenta medicala. Aprecierea se face dupa un criteriu subiectiv si nu poate constitui circumstanta agravanta in stabilirea cazului de malpraxis

Trei modalitati prin care se reclama un caz de malpraxis

Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis din cadrul autoritatilor de sanatate publica judetene, Colegiului Medicilor din Romania sau direct instantei, pe cale civila sau penala.
_______

- Maine puteti citi in Avocatnet.ro despre Procedura de sesizare a Colegiului Medicilor si a Comisiei de malpraxis din cadrul autoritatilor judetene de sanatate.