Malpraxisul medical: Care sunt pasii pentru reclamarea unui doctor care greseste?

"Proiectul de lege cuprinde o serie de modificari cu privire la procedura de stabilire a existentei unui caz de malpraxis si la modalitatea de acordare a despagubirilor, un element de noutate absoluta fiind, spre exemplu, politele de asigurare pentru daunele morale. Insa, pana la intrarea in vigoare a modificarilor (daca se va intampla), trebuie sa ne raportam la legea in forma sa actuala", explica specialistul.

Asadar, potrivit Legii nr. 95/2006, aplicabila in momentul de fata, "malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice."

Cu alte cuvinte, puncteaza Laura Mihalcea, malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului.

Cine raspunde pentru aceasta greseala medicala?

Conform reprezentantului Ionescu si Sava, exista mai multe categorii de persoane care pot fi trase la raspundere.

Astfel, vorbim, in primul rand, de personalul medical, adica, asa cum este definit la art. 642 din legea sanatatii, "medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale."

Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii, dintre care:

• prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
• prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale;
• prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei.

Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii:

• cand isi depaseste limitele competentei in cazuri de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara;
• cand sunt cauzate de: conditiile de lucru, dotarile insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si riscurile in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantele medicale si sanitare folosite;
• cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

De asemenea, pot fi trase la raspundere si unitatile sanitare, publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care raspund civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta, precum si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

In plus, ele se fac vinovate si pentru pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:

• infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
• defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
• folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
• acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical;

Potrivit Laurei Mihalcea, de malpraxis pot fi acuzati, totodata, furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private care raspund civil pentru prejudiciile cauzate pacientilor, generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor. 

De asemenea, pot fi facute vinovate si unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale (si furnizorii de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de catre acestea) si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare care raspund civil pentru prejudiciile produse pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materialelor sanitare, in perioada de garantie/valabilitate.

"In afara de persoanele mai sus indicate, asiguratorul mai poate fi obligat la plata despagubirilor pentru acoperirea prejudiciului generat de o eroare medicala, in ipoteza in care personalul medical implicat in actul de malpraxis a incheiat un contract de asigurare de raspundere civila profesionala pentru malpraxis", a declarat avocatul Ionescu si Sava.

De altfel, sustine Laura Mihalcea, personalul medical care acorda asistenta medicala este obligat sa incheie un asemenea contract de asigurare.

Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care raspund asiguratii, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical, in limita raspunderii stabilita prin polita de asigurare.

"In situatia in care cuantumul despagubirilor depaseste limita sumei asigurate, atunci partea vatamata poate pretinde autorului prejudiciului plata diferentei pana la recuperarea integrala a acestuia", a precizat avocatul.

Ce poate face pacientul daca banuieste ca este victima unui caz de malpraxis?

Inainte de toate, trebuie avut in vedere ca personalul medical are o obligatie de mijloace: trebuie sa depuna toate diligentele necesare si posibile pentru a trata pacientul.

"Prin urmare, putem vorbi despre malpraxis numai atunci cand personalul medical nu a depus aceste diligente, fiind neglijent, slab pregatit etc. Deci, cand trebuia sa procedeze intr-o anumita maniera in conditiile date si nu a facut-o", atentioneaza Laura Mihalcea.

Asadar, cand intalnim un rezultat nefavorabil in urma unui tratament, pentru a atrage raspunderea, trebuie ca acest rezultat sa fi fost cauza unei greseli pe care personalul medical era obligat sa o evite.

"Sintetic, atragerea raspunderii personalului medical implicat si/sau a unitatii spitalicesti se face in doi pasi: stabilirea existentei unui caz de malpraxis si dovedirea prejudiciului suferit, care poate fi de doua feluri: moral si/sau material", ne-a precizat reprezentantul Ionescu si Sava.

Mai exact, adauga specialistul, pentru primul pas (stabilirea existentei unui caz de malpraxis), legea sanatatii ne ofera doua variante alternative: fie sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, fie sesizarea directa a instantei de judecata.

Procedura in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – procedura facultativa

Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.

Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare. In acest sens, Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.

Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.

Procedura in fata instantei

Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.

In acest caz, reclamantul va trebui sa dovedeasca existenta unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului in acest sens fiind, bineinteles, raportul de expertiza medico-legala. "Oricat de clara ar parea greseala din documentele medicale, fara raport de expertiza este aproape imposibila dovedirea malpraxisului reclamat", a precizat specialistul Ionescu si Sava.

Cel de-al doilea pas ar fi, conform avocatului, dovedirea prejudiciului in vederea obtinerii de despagubiri. In aceste situatii, numai instanta de judecata poate obliga persoanele responsabile la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin actul de malpraxis.

Asadar, reclamantul trebuie sa arate instantei ca actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral (dureri fizice, suferinte psihice, restrangerea posibilitatii victimei de a se bucura de viata) si/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala care a esuat) si sa arate intinderea acestui prejudiciu.

In timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei. "Asupra daunelor morale, instanta este chemata sa statueze in echitate pentru a acorda despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila si proportionala cu suferinta victimei, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, neavand la dispozitie criterii matematice sau economice", puncteaza avocatul contactat de noi.

Litigiul poate fi solutionat si pe cale amiabila?

Daca persoana vatamata, asiguratorul si asiguratul nu ajung la un consens in ceea ce priveste culpa asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis, atunci persoana vatamata trebuie sa apeleze la instanta de judecata pentru a obtine despagubirile, asa cum am aratat anterior. 

Totusi, potrivit Laurei Mihalcea, instanta de judecata poate fi evitata, prin solutionarea amiabila a litigiului.

Mai precis, conform reglementarilor, despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului. 

Concret, asiguratorul poate acorda in mod amiabil despagubiri, atunci cand raspunderea asiguratului este evidenta si cand partile implicate se inteleg cu privire la toate aspectele.

Cu toate acestea, explica mai departe avocatul, implicarea asiguratorului nu este obligatorie. Nu exista niciun impediment ca doctorul care a savarsit actul de malpraxis sa-si recunoasca greseala si, impreuna cu persoana vatamata, sa convina asupra despagubirilor si a modalitatii de plata. "Din nefericire, aceasta este o ipoteza de cele mai multe ori iluzorie", sustine specialistul. 

Probabil ca ceea ce prezinta un interes sustinut cand vorbim despre un caz de malpraxis este procedura de urmat pentru a obtine despagubiri.

"Cu toate acestea, consider ca orice persoana care a suferit de pe urma unei erori medicale urmareste nu numai sa i se confirme oficial ca este victima unui caz de malpraxis si sa fie sanctionata persoana responsabila, ci si sa i se acorde o suma de bani care sa aiba, cel putin teoretic, ca <destinatie> acoperirea prejudiciului suferit. Spun teoretic, pentru ca, aproape niciodata, suma de bani nu este de natura a acoperi prejudiciul victimei - care este in majoritatea cazurilor, cel putin in parte, unul moral", a mentionat reprezentantul Ionescu si Sava.