Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 37/2008 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind raportul dintre infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal si infractiunile de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute in art. 180, 181 si 189 din acelasi cod, sub aspectul incadrarii lor juridice in unul sau mai multe dintre textele de lege mentionate, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 177 din 23 martie 2009.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIILE UNITE
DECIZIA Nr. 37
din 22 septembrie 2008
Dosar nr. 20/2008
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind raportul dintre infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal si infractiunile de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute in art. 180, 181 si 189 din acelasi cod, sub aspectul incadrarii lor juridice in unul sau mai multe dintre textele de lege mentionate.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 81 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca faptele parintelui sau persoanei careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, de exercitare a unor acte de violenta sau de lipsire de libertate impotriva acestuia, savarsite cu scopul de a-i produce suferinte ori vatamari fizice sau morale, intrunesc, dupa caz, elementele constitutive ale infractiunilor de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau lipsire de libertate in mod ilegal, in concurs ideal cu infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar privind raportul dintre infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal si infractiunile de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de lipsire de libertate, sub aspectul incadrarii lor juridice in unul sau mai multe dintre textele de lege mentionate.
Astfel, unele instante au considerat ca faptele de lovire sau alte violente, de vatamare corporala ori de lipsire de libertate in mod ilegal savarsite impotriva minorului constituie numai infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal.
S-a apreciat ca aceasta incadrare juridica se impune intrucat infractiunile de lovire sau alte violente ori de vatamare corporala sau de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute de art. 180, 181 si 189 din Codul penal, sunt absorbite in infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal, atat in cazul in care fapta de lovire a fost singulara si a produs leziuni ce au necesitat ingrijiri medicale pentru vindecare ori agresiunea fizica si/sau lipsirea de libertate au avut repetabilitate si au produs leziuni ce au necesitat ingrijiri medicale pentru vindecare, cat si in cazul in care faptele de lovire au avut caracter continuat, iar urmarile acestora au fost sau nu consemnate si evaluate prin acte medico-legale.
Alte instante, dimpotriva, au considerat ca in astfel de cazuri faptele mentionate constituie infractiuni distincte, in concurs ideal cu infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din Codul penal.
In motivarea acestui punct de vedere s-a apreciat ca infractiunea de rele tratamente aplicate minorului nu constituie o complexitate naturala sau juridica, al carei element obiectiv sa absoarba, ca circumstanta sau component material, faptele de lovire, vatamare sau lipsire de libertate prevazute de art. 180, 181 si 189 din Codul penal.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect prevederile legii.
Prin art. 306 din Codul penal se prevede ca "punerea in primejdie grava prin masuri sau tratamente de orice fel a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de catre orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi".
Fiind inclusa in cap. I din titlul IX al Partii speciale din Codul penal, intitulat "Infractiuni contra familiei", obiectul juridic special principal al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale referitoare la familie si protectia in cadrul ei a minorului a carui formare, educare si crestere fizica si morala sunt strans legate si conditionate de grija fata de el, de responsabilitatea si afectiunea persoanelor obligate in acest sens.
In aceste conditii, obiectul juridic special secundar al infractiunii prevazute in art. 306 din Codul penal consta in relatiile sociale referitoare la integritatea corporala sau sanatatea fizica ori morala a minorului.
La randul sau, elementul material specific laturii obiective cuprins in norma de incriminare este desemnat prin sintagma "masuri sau tratamente de orice fel".
De aceea, denumirea infractiunii prin expresia "rele tratamente aplicate minorului" nu poate conduce la concluzia ca elementul ei obiectiv ar impune cu necesitate repetabilitatea/multitudinea faptelor, intrucat chiar si o singura fapta poate sa genereze aceeasi urmare juridica si sa imbrace astfel forma de infractiune instantanee.
Pe de alta parte, latura subiectiva a acestei infractiuni se caracterizeaza totdeauna prin intentie (directa sau indirecta), deoarece chiar din definitie reiese ca subiectul activ (calificat) trebuie sa aiba reprezentarea tuturor consecintelor imediate sau pe termen lung ale actiunii sale.
Infractiunea de rele tratamente aplicate minorului este si o infractiune de pericol, ce se consuma in momentul in care s-a realizat al doilea element al laturii sale obiective care coincide cu actiunea ce pune in primejdie grava sanatatea fizica sau psihica a minorului.
In aceasta privinta este de observat ca elementul material al infractiunii de rele tratamente aplicate minorului poate consta, de regula, in actiuni care constituie si elementul material al altor infractiuni, printre care cele mai frecvent intalnite sunt: lovirea sau alte violente, vatamarea corporala si lipsirea de libertate in mod ilegal.
Prin urmare, se impune sa fie analizat continutul constitutiv al infractiunilor prevazute de art. 180, 181 si 189 din Codul penal comparativ cu cel al infractiunii prevazute in art. 306 din acelasi cod.
In acest sens, obiectul juridic special reprezinta un prim element de diferentiere, care in cazul infractiunilor contra persoanei sau libertatii consta in relatiile sociale ce ocrotesc persoanele impotriva faptelor care cauzeaza suferinte fizice sau vatamari corporale ori ii afecteaza sanatatea sau libertatea, iar in cazul infractiunii de rele tratamente aplicate minorului acest obiect il reprezinta relatiile sociale ce apara familia si implica grija fata de dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala si morala a minorului.
Diferenta este semnificativa si sub aspectul elementului material si al urmarii juridice imediate.
Astfel, elementul material al infractiunilor contra persoanei sau libertatii este cuprins, de regula, in cel al infractiunii prevazute de art. 306 din Codul penal, insa fara a-l epuiza, in cazul acestei din urma infractiuni campul sau de actiune putand fi mai larg.
Totodata, in timp ce infractiunile contra persoanei sau libertatii sunt infractiuni de rezultat, care au ca urmare imediata cauzarea de suferinte fizice ori vatamari corporale sau ale sanatatii, infractiunea de rele tratamente aplicate minorului este o infractiune de pericol, constand in punerea in primejdie grava a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului.
Un alt element de diferentiere este cel care priveste sfera subiectilor infractiunii. Sub acest aspect, cu exceptia situatiilor reglementate in art. 180 alin. 1^1 si art. 181 alin. 1^1 din Codul penal, infractiunile de lovire sau alte violente si de vatamare corporala pot fi savarsite de catre orice persoana care are capacitatea juridica de a raspunde penal, in timp ce in cazul infractiunii de rele tratamente aplicate minorului poate fi subiect activ numai persoana care are calitatea de parinte firesc ori adoptiv sau persoana careia i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare, iar subiect pasiv nu poate fi decat o persoana care are statut legal de minor.
In fine, nu exista echivalenta nici intre factorii elementului subiectiv, deoarece infractiunile contra persoanei sau libertatii sunt savarsite cu intentia (directa sau indirecta) de a produce suferinte fizice ori vatamari corporale sau ale sanatatii, respectiv lipsirea de libertate, in timp ce in cazul infractiunii de rele tratamente aplicate minorului faptuitorul prevede si urmareste sau accepta insasi punerea in primejdie grava a intregului organism al minorului sub componenta sa fizica ori mintala.
Mai este de observat ca, spre deosebire de infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, la infractiunile de lovire sau alte violente si vatamare corporala actiunea penala se pune in miscare, in principiu, la plangerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea partilor inlaturand raspunderea penala in toate cazurile (art. 180 alin. 3 si 4 si art. 181 alin. 2 si 3 din Codul penal), iar infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal se urmareste din oficiu si este sanctionata chiar daca a ramas in faza de tentativa.
Prin urmare, din compararea continutului lor specific rezulta ca infractiunile de rele tratamente aplicate minorului si cele prevazute de art. 180, 181 si 189 din Codul penal cuprind elemente esentiale care le particularizeaza si autonomizeaza, astfel incat este exclusa absorbtia acestora in infractiunea prevazuta de art. 306 din acelasi cod.
In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca faptele parintelui sau persoanei careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, prin care, abuzand de autoritatea pe care o au, exercita asupra sa acte de violenta sau de lipsire de libertate cu intentia de a-i produce suferinte ori vatamari fizice sau morale, care ii pun in primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala, intrunesc, dupa caz, elementele constitutive ale infractiunilor de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute de art. 180, 181 si, respectiv, 189 din Codul penal, in concurs ideal cu infractiunea de rele tratamente aplicate minorului prevazuta de art. 306 din acelasi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
D E C I D:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In interpretarea dispozitiilor art. 306 din Codul penal stabilesc ca:
Infractiunile de lovire sau alte violente prevazute de art. 180 din Codul penal, vatamare corporala prevazuta de art. 181 din Codul penal si lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 din Codul penal, dupa caz, se vor retine in concurs ideal cu infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, in cazul faptei parintelui sau persoanei careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, care abuzeaza de autoritatea sa si, contrar intereselor minorului, exercita acte de violenta sau lipsire de libertate impotriva acestuia, cu intentia de a-i produce suferinte, vatamari fizice sau morale, si care au pus in primejdie grava dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a minorului.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22 septembrie 2008.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
Comentarii articol (0)