Compatibilitatea art. 34 din Legea 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii cu prevederile Constitutiei

“(1) Studiile de teren si documentatiile elaborate pentru realizarea investitiilor de orice fel, a elementelor de infrastructura, de gospodarie comunala, precum si a lucrarilor de amenajare a teritoriului si de urbanism - studii si proiecte de sistematizare elaborate inainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor institutii ale statului - sunt si raman proprietate publica a judetului sau a municipiilor, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) In intelesul prezentei legi, prin studiile si documentatiile mentionate la alin. (1) se intelege exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale si pe specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si piesele desenate.
(3) Arhivele cuprinzand studiile si documentatiile mentionate la alin. (1), intrate, la constituire, in patrimoniul societatilor comerciale infiintate pe structura fostelor unitati de proiectare judetene si din municipiul Bucuresti, se gestioneaza, potrivit legii, de catre consiliile judetene sau de catre primariile municipiilor, respectiv de Primaria Municipiului Bucuresti.
(4) Inventarierea arhivelor se face de catre comisii constituite in acest scop prin hotarari ale consiliilor judetene, municipale, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
(5) Refuzul inventarierii si/sau al predarii studiilor si documentatiilor se sanctioneaza potrivit prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile ulterioare.
(6) In situatia refuzului predarii arhivelor, consiliile judetene, municipale si/sau Primaria Municipiului Bucuresti, dupa caz, se vor adresa in termen de 90 de zile instantelor judecatoresti, care vor solutiona cererile in procedura de urgenta, potrivit legii. Actiunea in instanta este scutita de taxa de timbru.
(7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la arhivele cuprinzand documentatiile prevazute la alin. (1), precum si la documentatiile de urbanism elaborate ulterior acestora si gestionate de administratiile publice locale, in vederea intocmirii documentatiilor tehnice, este neingradit si se stabileste prin hotarare a consiliului judetean, municipal, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. “

In esenta, se stabileste o obligatie in sarcina societatilor comerciale succesoare ale fostelor institute de proiectare de a preda catre autoritatile publice locale a documentelor pe care acestea le detin si anume studiile de teren si documentatiile elaborate pentru realizarea investitiilor de orice fel, a elementelor de infrastructura, de gospodarie comunala, precum si a lucrarilor de amenajare a teritoriului si de urbanism - studii si proiecte de sistematizare elaborate inainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor institutii ale statului, mai precis exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale si pe specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si piesele desenate.

Din aceasta formulare, nu este foarte clar care este obiectul acestei predari. Aceste documente, pe langa faptul ca sunt bunuri materiale, ele sunt si suportul material relativ la drepturi de proprietate intelectuala. Conform art.7 lit. H din Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe sunt descrise ca opera protejate prin drepturile de autor “operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura;”.

Formularea alin. 2 din art. 34 din Legea 50/1991 ar indreptati interpretarea ca obiectul predarii il fac doar exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale si pe specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si piesele desenate, adica aceste documente in materialitatea lor, nu si dreptul de autor asupra operelor protejate ca atare si materializate in aceste documente. Totusi, dispozitiile sunt departe de a fi clare si, cu atat mai mult, efectele acestor dispozitii pot fi privite ca extrem de grave pentru patrimonial societatilor comerciale care sunt succesoare ale fostelor institute de proiectare.

Efectele patrimoniale sunt extrem de grave pentru ca dispozitia art. 34 din Legea 50/1991 nu prevede niciun fel de compensatie pentru faptul ca aceste societati comerciale sunt puse in situatia de a preda bunuri care sunt in patrimoniul lor catre autoritati publice locale.

Trebuie sa reamintim ca art. 44 din Constitutia Romaniei dispune:
“ (1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
…
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. “

Este vadit ca obligarea unor societati comerciale de a preda catre autoritatile publice locale bunuri din patrimoniul lor, fara nicio despagubire, in conditii in care nu s-a stabilit prin lege care ar fi utilitatea publica a acestui demers, este in contradictie cu art. 44 din Constitutia Romaniei.

Curtea Constitutionala a Romaniei a fost pusa in situatia de a se pronunta in spete similare mai ales in cazuri cu privire la imobile, dar principiile aplicabile in astfel de cazuri sunt valabile pentru orice fel de bunuri.

Foarte recent, prin Decizia nr. 923 din 23 iunie 2009, Curtea Constitutionala retinea ca, raportat la actul normativ, o ordonanta, care in mod identic lipsea de dreptul de proprietate pe detinatorii unor imobile : “ …nationalizarea este inadmisibila. Trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri proprietate privata se poate face prin expropriere, in conditiile prevazute de art. 44 alin. 3 si 6 din Constitutie “ si “ …Curtea a stabilit ca aceste cerinte de constituttionalitate nu au fost realizate in cauza intrucat despagubirile, presupunand ca ar fi fost in intentia emitentului ordonantei de a le plati si ca ar fi fost acceptate de proprietarul actual al bunului, nu au fost acordate in prealabil conform art 44 alin. 3 din Constitutie. “

Dintr-o alta perspectiva, conform art. 20 din Constitutia Romaniei:
“(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. “

Romania este parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si aceasta are prioritate fata de legile interne. Prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie este garantat dreptul de proprietate. Exproprierea se poate face numai pentru cauza de utilitate publica si cu o despagubire. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat constant ca in lipsa unei despagubiri trecerea unei proprietati din patrimoniul unui particular in patrimoniul Statului este o incalcare a conventiei.

Recent, in 2005, in cauza N. A. si altii contra Turciei, Curtea Europeana, analizand situatia de fapt prin care un cetatean turc a fost lipsit de proprietatea sa in favoarea Statului, fara sa primeasca vreo despagubire, aprecia ca “ privarea de proprietate este intr-un interes public, dar in lipsa oricarei indemnizatii a rupt justul echilibrul, astfel ca a avut loc violarea art.1 din Protocolul nr.1”.

Cu caracter de principiu Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca “fara varsarea unei sume rezonabile in raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie in mod normal o actiune excesiva, care nu poate fi justificata din perspectiva dispozitiilor art.1 din protocolul nr. 1” (dec. 9 dec. 1994 Manastirile Sfinte contra Greciei)

Pentru toate aceste argumente, dispozitiile art 34 din Legea nr. 50/1991 trebuie considerate inaplicabile, fiind in contradictie cu normele Constitutionale si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.