Cresterea cuantumului minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa, dar si termene procedurale mai scurte sunt doar cateva din modificarile aduse procedurii de insolventa prin Legea nr. 169/2020. Avocatnet.ro a discutat cu avocatul Laura Gradinescu, senior associate in cadrul DLA Piper despre principalele noutati aduse de actul normativ, dar si despre efectele lor practice.
Legea nr. 169/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei a fost publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 505, din 21 iulie 2010.
Potrivit
Laurei Gradinescu, importanta modificarilor ar trebui apreciata in functie de efectele practice pe care acestea le vor avea.
Din aceasta perspectiva, aceasta considera ca fiind importante urmatoarele modificari:
a) in ceea ce priveste sumele distribuite creditorilor garantati, prin noua lege s-a facut o modificarea esentiala (reparandu-se astfel o nedreptate), respectiv
in cazul in care valorificarea activelor asupra carora poarta garantia se va face la un pret mai mare decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau definitiv consolidat ca si creanta garantata, diferenta favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca o parte din creanta sa fusese inscrisa drept creanta chirografara, pana la acoperirea creantei principale ºi a accesoriilor acesteia. Diferenta fata de reglementarea anterioara consta in faptul ca, anterior modificarii, in ipoteza in care bunul asupra caruia purta garantia era vandut la un pret mai mare decat suma inscrisa in categoria creantelor garantate, diferenta nu era distribuita creditorului garantat, ci creditorilor chirografari, conform ordinii de prioritate stabilite de lege.
b) prevederea expresa in art. 53 a faptului ca bunurile instrainate in cursul procedurii sunt dobandite libere de orice sarcini, inclusiv de masurile asiguratorii instituite in cursul procesului penal.
O lunga perioada de timp, in practica, aceasta a fost o problema, deoarece textul initial, care nu continea prevederea referitoare la masurile asiguratorii instituite in cursul procesului penal, era interpretat in sensul neaplicarii principiului vanzarii bunurilor libere de orice sarcini in ipoteza in care acestea faceau obiectul unei masuri asiguratorii dispuse in cursul procesului penal.
c) abrogarea prevederilor privind admiterea in principiu a planului de reorganizare de catre judecatorul sindic – art. 98 alin. 2 si 3. Modificarea este utila, avand in vedere faptul ca nu exista niciun justificare logica si rationala pentru aceasta procedura preliminara.
d) modificarea art. 101 lit. D, privind conditiile care trebuie indeplinite pentru a considera o creanta ca fiind nedefavorizata, respectiv sunt considerate creante nedefavorizate prin planul de reorganizare si sunt considerate ca accepta planul creantele care ce vor achita integral in termen de 30 de zile de la data confirmarii planului de reorganizare de catre judecatorul-sindic. Anterior modificarii nu exista prevederea referioare la posibilitatea platii in termen de 30 de zile.
e) introducerea prevederii legale exprese privind posibilitatea de modificare a planului de reorganizare oricand pe parcursul procedurii.
f) modificarea art. 123 pct. 3 privind creantele nascute ca urmare a acordarii creditelor, in sensul ca aceste creante reprezinta creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, nemaifiind prevazuta sintagma “acordate de institutii de credit”.
g) in ceea ce priveste actiunea de atragere a raspunderii personale a membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere a societatii debitoare, sunt 2 modificari:
• desi regula conform careia actiunea ar trebui introdusa, in primul rand, de administratorul judiciar sau lichidator, s-a pastrat, s-au schimbat conditiile in care creditorii o pot formula; astfel, noua reglementare prevede faptul ca daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului ºi/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca aceasta actiune, atunci o pot formula creditorii, in timp ce in vechea reglementare conditia era ca administratorul judiciar sau lichidatorul sa fi omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori acesta sa fi omis sa formuleze actiunea si raspunderea sa ameninte sa se prescrie.
• in ceea ce priveste posibilitatea creditorilor de a formula actiunea pentru atragerea raspunderii personale, diferenta fata de reglementarea anterioara vizeaza posibilitatea pe care o are presedintele comitetului creditorilor de a introduce aceasta actiune, in urma hotararii adunarii creditorilor in acest sens; anterior, se prevedea faptul ca actiunea poate fi introdusa de comitetul creditorilor.
De retinut este si faptul ca au fost scurtate termenele procedurale, cele mai importante fiind termenul de recurs impotriva hotararilor judecatorului-sindic, de 7 zile, in loc de 10, precum si termenul de contestatie impotriva tabelului preliminar, care este de 5 zile de la data publicarii in Buletinul procedurilor de insolventa a acestuia.
Anca Dumitrescu: De ce s-a decis majorarea pragului minim al creantei la 45.000 de lei, avand in vedere ca doar in urma cu un an acesta a fost majorat de la 10.000 la 30.000 lei?
Av. Laura Gradinescu: Valoarea-prag minima pe care trebuie sa o aiba creanta creditorului care formuleaza cererea introductiva a fost majorata pentru a s institui un criteriu in vederea reducerii, pe cat posibil, a riscului de a se formula cereri abuzive, cu consecinte nefaste pentru societatile impotriva carora au fost introduce astfel de cereri.
In practica, cererile de deschidere a procedurii de insolventa sunt folosite uneori si in scop sicanatoriu. Pentru a se diminua acest risc, legea cuprinde o serie de criterii pentru a fi aplicabila debitorilor cu adevarat insolventi.
Anca Dumitrescu: In nota de fundamentare a proiectului se spune ca, prin adoptarea acestei legi, se vor scurta termenele procedurale. Practic, cum se va realiza acest lucru?
Av. Laura Gradinescu: Intr-adevar, una din criticile majore aduse constant procedurii de insolventa in ansamblul sau a fost durata extrem de mare a acesteia.
Legea nr. 85/2006 a incercat sa remedieze oarecum aceasta problema, introducand pentru prima data procedura simplificata de faliment, avand drept scop derularea foarte rapida a procedurii in cazul anumitor debitori care nu au nicio sansa de redresare.
Practica ne-a aratat, insa, ca nu a fost suficient, motiv pentru care s-a considerat ca o solutie pentru scurtarea duratei procedurii ar fi reducerea termenelor procedurale.
Modificarea adusa consta exclusiv in scurtarea acestor termene; important este, insa, sa se si aplice practic, astfel incat solutia sa poata fi eficienta.
Problema majora este ca rolul instantelor este extrem de incarcat si nu exista posiblitatea fizica pentru derularea mai rapida a procedurii.
Anca Dumitrescu: Reprezinta noua lege o modalitate de avantajare a debitorilor in detrimentul creditorilor?
Av. Laura Gradinescu: Modificarile aduse legii insolventei sunt de ordin procedural, nu sunt modificari de substanta, pe fondul procedurii. Prin urmare, din acest punct de vedere, nu se pune problema de a considera ca modificarile ar aduce avantaje suplimentare debitorilor.
Anca Dumitrescu: Potrivit noii legi, judecatorul-sindic ii poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de 5 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Cum credeti ca vor reactiona creditorii pusi in fata unei astfel de situatii?
Laura Gradinescu: Noua lege a modificat doar termenul in care creditorii trebuie sa consemneze cautiunea, respectiv 5 zile, in loc de 15 zile, cum era prevazut anterior.
Debitorii impotriva carora sunt formulate cereri de deschidere a procedurii insolventei uzeaza de aceasta prevedere legala, solicitand instantelor sa ii oblige pe creditori sa consemneze aceasta cautiune, iar avand in vedere faptul ca sanctiunea nedepunerii cautiunii este respingerea cererii introductive fara a se mai intra in cercetarea fondului, aceasta este inca o modalitate prin care debitorii se pot apara impotriva cererilor introduse abuziv sau in scop sicanatoriu.
Anca Dumitrescu: Ce ii sfatuiti pe creditori/debitori, avand in vedere noile prevederi legale, dar si contextul economic-finaciar actual.
Av. Laura Gradinescu: Recomandarea pe care o adresez atat creditorilor, cat si debitorilor este sa uzeze de prevederile legii insolventei cu buna credinta si sa formuleze astfel de cereri doar daca debitorii se afla cu adevarat in stare de insolventa (amintesc in acest context si de Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, care este aplicabila intreprinderilor aflate in stare de dificultate financiara, fara a fi in stare de insolventa).
Comentarii articol (11)