Opinie juridica: Avocatii nu au obligatia platii contributiei pentru concedii si indemnizatii la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate

1. Sediul materiei
Sediul materiei este reprezentat de:
- OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare;
- OUG nr. 221/12000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

2. Obligatia ordinara a persoanelor autorizate sa desfasoare activitati independente de plata a contributiei
Art. 1 alin. (2) lit. d) din OUG nr. 158/2005 dispune ca persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente au calitatea de persoane asigurate pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in sistemul de asigurari sociale de sanatate.
In temeiul art. 4 alin. (2), art. 5 lit. c) si art. 6 alin. (1), (6) si (9) din OUG nr. 158/2005, persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente au obligatia sa calculeze si sa vireze la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate contributia pentru concedii si indemnizatii, in cota de 0,85% aplicata asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, baza lunara de calcul fiind plafonata la 12 salarii minime brute pe tara.

3. Situatia generala a inexistentei obligatiei avocatilor de plata contributiei
Conform art. 46 din Codul fiscal, avocatii fac parte din categoria persoanelor care obtin venituri din activitati independente, exercitand o profesie liberala. La prima vedere si superficial, ar rezulta ca avocatii ar avea obligatia platii contributiei pentru concedii si indemnizatii potrivit OUG nr. 158/2005. In realitate, solutia corecta este opusa, existand trei argumente in acest sens.

Primo, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 221/2000 dispune ca avocatii dispun de un sistem unic, propriu si autonom de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, gestionat de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania. Ei platesc, in temeiul art. 3 din OUG nr. 221/2000, o contributie obligatorie de asigurari sociale in acest sistem propriu. Intre drepturile de asigurari sociale ale avocatilor figureaza, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 221/2000, o "indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite, accidente de munca sau accidente in afara muncii". Or, aceste riscuri asigurate corespund in mare parte celor stabilite de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 , al caror beneficiu este conditionat de plata contributiei pentru concedii si indemnizatii. Din interpretarea sistematica a celor doua acte normative rezulta ca avocatii (singura categorie profesionala in aceasta situatie) nu pot fi obligati ca, pentru acelasi risc asigurat, sa plateasca doua contributii de asigurari sociale, deoarece (chiar daca ar beneficia de doua indemnizatii) aceasta obligatie dubla ar avea caracter excesiv si discriminatoriu. Preferinta trebuie data contributiei platite in temeiul normei speciale, deci contributiei la sistemul propriu de asigurari sociale, care inlatura obligatia platii contributiei pentru concedii si indemnizatii prevazute de OUG nr. 158/2005.

Secundo, preambulul OUG nr. 158/2005 arata ca acest act normativ este adoptat intrucat este "necesara consolidarea financiara a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurarilor sociale de stat a prestatiilor care nu au legatura directa cu asigurarea sociala care priveste pensiile" si pentru a se evita "grevarea, in continuare, a bugetului asigurarilor sociale de stat, in detrimentul pensiilor [ .. ], cu plata unei prestatii care nu constituie un risc social" . Intrucat, la data adoptarii OUG nr. 158/2005 (situatie care subzista si in prezent), avocatii nu aveau calitatea asigurat in sistemul public de asigurari sociale de pensii, finantat din bugetul asigurarilor sociale de stat, in temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, rezulta ca ratiunea OUG nr. 158/2005 (protejarea bugetului asigurarilor sociale de stat si a sistemului public de asigurari sociale de pensii) nu se regaseste pentru avocati, deci acest act normativ nu le este aplicabil. Situatia este similara celei a militarilor si functionarilor publici cu statut special (cum sunt politistii), care nu sunt asigurati in sistemul public de pensii (pensiile de serviciu ale acestora se platesc din bugetul de stat, iar nu din bugetul asigurarilor sociale de stat) si pentru care art. 61 din OUG nr. 158/2005 prevede in terminis ca acest act normativ nu se aplica. Existand identitate de ratiune, trebuie sa existe si identitate de solutie normativa.

Tertio, art. 4 alin. (1) din forma initiala a OUG nr. 158/2005 (text in prezent abrogat, intrucat el viza exclusiv o situatie tranzitorie) dispunea ca, la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, contributia de asigurari sociale platita catre bugetul asigurarilor sociale de stat se diminueaza cu exact aceeasi cota cat reprezinta noua contributie pentru concedii si indemnizatii, instituita de noul act normativ. Prin urmare, intentia legiuitorului nu a fost sporirea sarcinii para-fiscale a asiguratilor, valoarea totala a contributiilor de asigurari sociale datorate de acestia nu a sporit, intrucat introducerea unei noi contributii s-a insotit de diminuarea, cu exact aceeasi cota, a contributiei care anterior asigura respectivul risc, Pentru avocati, care nu platesc contributia de asigurari sociale la bugetul asigurarilor sociale de stat, in sistemul public de asigurari sociale de pensii (avand propriul sistem de asigurari sociale), instituirea obligativitatii platii contributiei pentru concedii si indemnizatii ar semnifica o crestere a sarcinilor para-fiscale, ceea ce ar fi inechitabil si discriminatoriu fata de toate celelalte persoane. Cum interpretarea in sensul ca, pentru avocati, din OUG nr. 158/2005 s-ar naste obligatia platii contributiei pentru concedii si indemnizatii ar face ca acest act normativ sa fie neconstitutional si neconventional, rezulta ca trebuie preferata interpretarea contrara, in sensul inexistentei obligatiei, interpretare care permite ca textul sa fie constitutional si conventional, deci sa poata sa se aplice.

4. Situatia speciala a inexistentei obligatiei platii contributiei de avocatii care sunt asigurati in temeiul altei calitati
In cazul avocatilor care, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, desfasoara si o activitate compatibila cu exercitarea profesiei de avocat (exemplul tipic al cadrelor didactice din invatamantul superior juridic, angajate cu contract individual de munca) identificam un argument suplimentar privind inexistenta obligatiei de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii.

Astfel, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 vizeaza situatia persoanelor care au obligatoriu calitatea de asigurat, intre care persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca.

In schimb, art. 1 alin. (2) partea introductiva din OUG nr. 158/2005 stabileste ca persoanele care fac obiectul enumerarii din acest alineat - intre care, la lit. d), persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente - au calitatea de asigurat numai daca nu se afla intr-una dintre situatiile prevazute la alin. (1) din acelasi articol. Prin urmare, calitatea de asigurat in cazurile de la alin. (2) este subsidiara fata de calitatea de asigurat in situatiile de la alin. (1), asa incat daca o persoana este (in ipoteza noastra) cadru didactic universitar in invatamantul superior juridic, angajat cu contract individual de munca, ea este asigurata in temeiul acestei calitatii, iar nu si in temeiul calitatii de avocat, deci pentru veniturile obtinute din exercitarea profesiei de avocat nu datoreaza contributia pentru concedii si indemnizatii.

5. Concluzii
In opinia noastra, din interpretarea OUG nr. 158/2005 tinand cont de finalitatea acesteia, precum si din interpretarea corelata a acestui act normativ cu OUG nr. 221/2000, rezulta ca avocatii, dispunand de propriul sistem de asigurari sociale (care acopera si riscurile de incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite, accidente de munca sau accidente in afara muncii si pentru care platesc o contributie distincta), nu au obligatia platii contributiei pentru concedii si indemnizatii la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, prevazute de OUG nr. 158/2005.