Povestile frumoase nu apar doar in cartile cu coperti aurite. Si nici visele cele mai nastrusnice nu se indeplinesc doar in imaginatia noastra. Uneori trebuie sa ai curaj sa crezi, ca ele sa prinda contur. Iar in 2011, va asigur, orice e posibil. De ce n-ar fi?
Articolul continuă mai jos
Motto: Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor. (John Locke)
Ne-am obisnuit sa credem in sorti si-n noroc. Ne place sa punem in carca destinului esecurile noastre pentru ca ne e mai simplu si mai reconfortant. Noi nu suntem niciodata de vina pentru nefericirea noastra, ci soarta ne e mereu potrivnica. De ce sa ne constientizam greselile, astfel incat sa nu le mai repetam pe viitor, cand putem sa spunem simplu ca ”asa trebuia fie”? E cel mai comod sa credem ca toate cate ni se intampla ne sunt date si noi nu putem decat sa le luam ca atare. Pioni pe o tabla de sah?
Nu. In viata, doar cu o moarte suntem toti datori, in rest nimic nu-i musai.
Uneori, ca sa nu zic de fiecare data, „norocul si-l mai face si omul cu mana lui”. Pentru ca rar lucrurile bune se agata singure de viata noastra. Ele nu se gasesc la colt de strada si nici nu le asaza cineva in fata usii, impachetate in cutii colorate. Nu se vand trei la pret de doua in supermarket si, cu siguranta, nu pica din cer.
Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in sac
Fiecare fericire trebuie muncita, mai mult decat dorita. Pentru fiecare bucurie, trebuie sa ai curajul sa deschizi ochii ca sa o cauti si hotararea de a o lua in brate, cand ai gasit-o. Si, poate, tocmai aceasta cautare este cea care ne innobileaza. Care ne transforma. Care ne formeaza.
Important e sa va faceti fericirea posibila. Sa fiti pregatiti sa o gasiti acolo unde nu v-ati fi asteptat sa existe. Sa intelegeti ca fericirea nu e numai despre lucruri marete si victorii importante. Ci, ca ea imbraca forme multiple. De la bucuria copiilor cand iese soarele dupa un sir interminabil de ploi, pana la emotia sotiei care afla ca operatia sotului a fost un succes.
De cele mai multe ori, lucrurile de care sa va bucurati sunt deja in viata dumneavoastra. Incercati doar sa le priviti ca si cand atunci le-ati vedea prima oara. Blazarea e si ea o boala, chiar daca nu este indexata in niciun dictionar medical.
Eu am invatat ca povestile mari se scriu cu oameni mici. Oameni obisnuiti care traiesc grabit, alearga dupa vise, respira praf murdar. Oameni care isi doresc, iar cand au, uita sa mai aprecieze. Oameni cu frici, cu facturi la intretinere si probleme de sanatate. Oameni ca mine. Oameni ca dumneavoastra.
Dar am invatat, de asemenea, ca tocmai aceste povesti frumoase ii definesc oricum, numai ca pe niste oameni obisnuiti, nu.
Fiecare isi scrie propria poveste. A dumneavoastra ce va contine?
P.S.: Nu avem dreptul de a consuma fericire fara a o produce. (George Bernard Shaw)
Comentarii articol (43)