De ce iubim copilaria?

Odata cu venirea primaverii, dupa ce scapam cu totii de faimoasa curatenie de Pasti, eu, de aranjat jucariile, iar tata, de batut covorul la blocul vecinilor (Doamne, abia acum imi dau seama cat sunt de batrana: cine isi mai aminteste de batutul covoarelor?), ne si faceam bagajele sa plecam la munte.

Ne trezeam dis-de-dimineata si nerabdatori ne indreptam... spre gara. Pe vremea aceea, plecau trenuri din ora in ora spre Valea Prahovei si, cam in doua ore, ajungeam.

Acum toate s-au schimbat: barbatii nu mai bat covoare, femeile sunt rasfatate cu aspiratoare ultrasonice, trenurile aproape nu mai exista, iar pana in Predeal faci atatea ore, ca te descurajeaza... .

In cautarea vremurilor trecute, ne-am urcat si noi in masinuta noastra si am plecat la munte. Unde? La Predeal, bineinteles, caci tot la prima dragoste ne intoarcem mereu.

Cum in ultimul timp am tot citit despre Pensiunea Toledo, ne-am hotarat si noi sa petrecem cateva zile acolo.

Vazusem cateva poze pe internet si ni s-a parut draguta. Acum, dupa cinci zile petrecute acolo, pot sa va spun cu sinceritate ca este mult mai reusita decat in prezentare. Camerele sunt mari si luminoase si este fantastic sa te trezesti cu muntii langa tine.

Am prins cateva zile foarte insorite. Cel mai mult imi placea ca dimineata puteam sa-mi beau cafeaua si, in acelasi timp, sa ma bronzez intr-o micuta gradina, foarte cocheta, inconjurata de flori.

Ne-am imprietenit repede si cu alti turisti, care erau in vacanta cu copiii. Noi eram la munte cu nepotica noastra, care de curand a implinit cinci anisori, asa ca am fost foarte incantati ca avea cu cine sa se joace. Sa nu uit: toti copiii pana in sase ani au cazarea si masa gratuite.

Noi am optat pentru varianta cu demipensiune pentru ca eram foarte hotarati sa-i aratam si micutei ce inseamna sa fii „excursionist”.

Aproape in fiecare zi, dupa micul-dejun, faceam scurte drumetii pe "carari de munte", cum s-ar spune, iar seara ne intalneam cu totii la masa. Doamne, ce bine este sa te astepte cineva cu masa pusa si sa nu ai nicio farfurie de spalat... un adevarat rasfat.

In fiecare zi, gazda se straduia si ne gatea ceva special. Am mancat pastrav cu sos de vin, smantana si marar, rulouri din piept de pui umplute cu cascaval, sunca si ciupercute, o minunata friptura din carne de vita la tava, gulas cu inimioare si, bineinteles, papanasi ca la Predeal. Dar sa nu va fac pofta prea mare... .

Inca din prima zi, toti copii au primit cadou un tichet de reducere la Zao Park – un loc de joaca din Brasov, caruia nu i-am dat prea multa atentie. Totusi, intr-una din zile, ne-am hotarat sa vizitam Brasovul, fiecare cu gandul la ce il interesa mai mult: barbatii cu gandul la o bere in Piata Sfatului, femeile, la cutreierat magazinele, iar copiii, la locul de joaca. Si cum „vai de parintii care nu asculta de copii”, prima oprire am facut-o la Zao Park (in incinta Macromall Brasov) si... acolo am ramas cu totii.

In primul rand, cred ca este cel mai mare loc de joaca din tara cu aproximativ 2000 mp in interior si 3000 mp in exterior, plin de copii de toate varstele care misunau care-incotro pe tobogane gonflabile, castele imense, masinute, triciclete, casute, barcute si chiar pe o scena de karaoke, unde toti dansau si cantau. Ce mai?! Romanii de mici au talent!

Printre prichindei, o multime de supraveghetori si toate personajele din povesti. De jur imprejur, mese cochete pentru parinti si bunici care se bucurau, in primul rand, de bucuria copiilor.

Am lasat barbatii sa suprevegheze copii si sa serveasca si ei ceva bun, iar intre timp, noi „fetele” am dat o raita prin magazinele din Mall. Cum tot era perioada reducerilor, nu am plecat de acolo fara o amintire, bineinteles, absolut necesara.

La plecare, am aflat ca, in fiecare duminica, la Zao Park, este teatru de papusi cu intrarea gratuita pentru toti copiii, iar peste cateva saptamani, vor aduce si cativa ponei pentru micii calareti... .

Noi abia asteptam sa redevenim copii! Voi ?

Vezi mai multe pe www.pensiuneatoledo.ro.