Ce implicatii are posibilitatea persoanelor fizice autorizate de a angaja salariati?

De exemplu, inainte de aceasta modificare legislativa o persoana fizica autorizata pentru activitatea de comert putea angaja numai contabili, consilieri juridici etc., dar nu putea angaja vanzatori, agenti comerciali si alti asemenea salariati.

Era vorba de o interdictie care contravenea exigentelor economiei de piata, libertatii comertului, reprezentand o frana a dezvoltarii economice¹ - aspecte de care, Executivul se pare ca a tinut, pana la urma cont, dupa cum se poate observa din nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 46/2011.

Practic, recenta interventie legislativa, care elimina restrangerea capacitatii juridice a angajatorului persoana fizica autorizata, il ajuta sa fie mult mai productiv in organizarea si exploatarea afacerii sale.

Se echivaleaza astfel - din acest punct de vedere - persoana fizica autorizata cu intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale (a se vedea art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, care nu a fost modificat), dar se mentine interdictia generala pentru intreprinderea familiala de a angaja terte persoane cu contract individual de munca (a se vedea art. 28 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, care nu a fost modificat).

Precizam ca inainte de data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 46/2011 avea importanta intelegerea distinctiei intre acest tip de angajator si persoanele fizice “autorizate” de diverse ministere sau organisme pentru a desfasura “activitati liberale”, cum sunt medicii, avocatii etc., deoarece in cazul acestora nu opera interdictia eliminata de actul normativ mentionat.

Obligatiile fiscale ale angajatorilor PFA

In calitate de angajatori, persoanele fizice autorizate au urmatoarele obligatii:
- sa completeze vectorul fiscal cu obligatii care le revin in calitate de angajatori, respectiv impozitul pe venituri din salarii si asimilate salariilor si contributiile sociale obligatorii;
- sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare, formularul 112 „Declaratie privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate”.
- sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent anual, pana in ultima zi a lunii februarie a anului urmator celui de realizare a veniturilor din salarii, fisele fiscale pentru fiecare angajat.

Atentie! Persoanele fizice autorizate nu pot fi considerate angajate ale unor terte persoane (alte persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale sau intreprinderi familiale) cu care colaboreaza pentru efectuarea unei activitati economice chiar daca colaborarea este exclusiva.

Categorii de contributii care se declara prin D 112

Fac obiectul declararii in D112 urmatoarele categorii de contributii:
- contributia individuala de asigurari sociale, 10,5%;
- contributia datorata de angajator la bugetul asigurarilor sociale de stat, 20,8% sau, dupa caz, 25,8%, 30,8%;
- contributia individuala de asigurari sociale de sanatate, 5,5%
- contributia datorata de angajator la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate (FNUASS), 5,2%;
- contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator la bugetul FNUASS, 0,85%;
- contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, 0,5%;
- contributia datorata de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj, 0,5%;
- contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator la bugetul asigurarilor sociale de stat in functie de clasa de risc, intre 0,15 si 0,85%;
- contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, 0,25%.

De retinut! Pentru persoanele care au calitatea de pensionar angajate cu contract individual de munca nu se datoreaza contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj si contributia datorata de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj.
_______
Nota:
1. A se vedea Alexandru Ticlea, Dreptul mucii. Curs universitar, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, p. 393.