Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de zilieri nu reglementeaza raporturi de munca intrucat activitatile cu caracter ocazional care fac obiectul acesteia sunt prestate de persoanele fizice denumite "zilieri"(si nu de salariati) pentru "beneficiari" (nu pentru angajatori).
Deci aceasta lege nu este una cu caracter special in raport cu Codul muncii, in sensul art. 1 alin. 2 din acest Cod.
In consecinta, raporturile juridice dintre „zilieri” si „beneficiari” nu sunt supuse celorlalte norme care au incidenta asupra raporturilor de munca, Legea nr. 52/2011 si Normele metodologice de aplicare ale acesteia fiind acte normative cu caracter exhaustiv si special in reglementarea lor.
De altfel, art. 3 din legea analizata stabileste transant ca „raportul dintre zilier si beneficiar se stabileste fara incheierea unui contract de munca".
In mod logic, „Activitatea desfasurata in conditiile prezentei legi nu confera zilierului calitatea de asigurat in sistemul public de pensii, sistemul asigurarilor sociale pentru somaj si nici in sistemul de asigurari sociale de sanatate. Acesta va putea incheia, optional, o asigurare de sanatate si/sau de pensie.”
De asemenea, „pentru veniturile realizate din activitatea prestata de zilieri nu se datoreaza contributiile sociale obligatorii nici de catre zilier, nici de catre beneficiar.”
Pentru activitatea prestata de zilier se datoreaza doar impozit pe venit (in sarcina beneficiarului), in cuantum de 16% calculat la remuneratia bruta.
Faptul ca inspectoratele teritoriale de munca au stabilite prin aceeasi lege atributii si competente specifice nu inlatura aspectele mai sus relevate ce decurg in mod logic si expres din textele legale.
Prin Legea nr. 52/2011 au fost excluse din sfera activitatilor cu caracter ocazional/sezonier si „dependent” ce se presteaza in baza contractului individual de munca pe durata determinata doar:
• cele necalificate ,
• care nu se intind pe o perioada mai lunga de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic ,
• care se presteaza in urmatoarele domenii :
-agricultura;
- vanatoare si pescuit;
- silvicultura, exclusiv exploatari forestiere;
- piscicultura si acvacultura;
- pomicultura si viticultura;
- apicultura;
- zootehnie;
- spectacole, productii cinematografice si audiovizuale, publicitate, activitati cu caracter cultural;
- manipulari de marfuri;
- activitati de intretinere si curatenie;
• care nu se presteaza pentru persoane fizice .
Spre deosebire de activitatile cu caracter ocazional/sezonier si „dependent” ce se presteaza in baza contractului individual de munca pe durata determinata cu timp partial, de exemplu de trei ore pe zi,
activitatile zilierilor se normeaza si se platesc pentru minimum o zi, corespunzator cu 8 ore de munca, chiar daca partile au convenit un numar mai mic de ore de activitate .
Dar asemanator reglementarilor specifice salariatilor, Legea nr. 52/2011 protejeaza zilierii impotriva exploatarii in munca, stabilind ca „durata zilnica de executare a activitatii unui zilier nu poate depasi 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucratorii minori care au capacitate de munca” .
Pentru ca vorbim de activitati dependente, este firesc ca legea sa acorde beneficiarului urmatoarele:
• drepturi :
- sa stabileasca activitatile pe care urmeaza sa le desfasoare zilierul, locul executarii activitatii si durata acesteia;
- sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a lucrarilor.
• obligatii :
- sa infiinteze Registrul de evidenta a zilierilor;
- sa completeze Registrul de evidenta a zilierilor, inainte de inceperea activitatii;
- sa prezinte Registrul de evidenta a zilierilor organelor de control abilitate;
- sa plateasca zilierului, la sfarsitul fiecarei zile de lucru, remuneratia convenita, care se stabileste prin negociere directa intre parti, cuantumul ei neputand fi mai mic de 2 lei/ora si nici mai mare de 10 lei/ora. Ea se acorda la sfarsitul fiecarei zile de lucru, inainte de semnarea zilierului in Registrul de evidenta a zilierilor de catre zilier si beneficiar, care reprezinta dovada platii ;
- sa asigure instruirea si informarea zilierului cu privire la activitatea pe care urmeaza sa o presteze, riscurile si pericolele la care poate fi expus in exercitarea activitatii, precum si cu privire la drepturile zilierului, in conditiile prevazute de prezenta lege. Instruirea are loc zilnic, inainte de inceperea activitatii;
- sa asigure, pe propria cheltuiala, echipamente de lucru si de protectie care se impun datorita naturii si specificului activitatii desfasurate de zilier.
Faptul ca aceste drepturi si obligatii se aseamana cu cele conferite de lege persoanelor juridice-angajatori nu schimba natura raporturilor juridice dintre „zilieri” si „beneficiari”, astfel ca ultimele doua obligatii in sarcina beneficiarului nu se confunda cu obligatiile reglementate de Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca. O interpretare contrara ar deturna scopul legiuitorului ce, in mod clar, a dorit simplificarea reglementarii acestor activitati. In acest sens este si reglementarea prezumtiei ca zilierul care se angajeaza la prestarea muncii in baza prezentei legi este apt pentru prestarea acelei munci .
Pentru ca se recunoaste pericolul social al nerespectarii unor obligatii prevazute de Legea nr. 52/2011, prin art. 12 din aceasta sunt calificate contraventii si sanctionate corespunzator faptele enumerate in cuprinsul lui. „Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se efectueaza de catre inspectorii de munca si Agentia Nationala de Administrare Fiscala” .
„Litigiile dintre beneficiar si zilier nerezolvate pe cale amiabila se solutioneaza de catre judecatoria competenta in a carei raza teritoriala se afla locul desfasurarii activitatii zilierului” .