Un extremist diabolic, un om bolnav, un nebun terorist, un monstru. Iata doar cateva dintre multele caracterizari pe care le-a primit autorul atacurilor de la Oslo de cand s-a aflat ca el este responsabil de tragedia care a zguduit Norvegia si, odata cu ea, intreaga lume.
Articolul continuă mai jos
Anders Behring Breivik, in varsta de 32 de ani, a ucis 76 de persoane si a ranit alte cateva zeci intr-un atentat cu bomba si un atac armat din 22 iulie (bilantul victimelor este inca provizoriu). Potrivit presei norvegiene, barbatul planuise sa loveasca si alte tinte in aceeasi zi.
"Daca refuzi sa aplici cantitatea necesara de cruzime, tradezi poporul pe care vrei sa-l aperi", afirma Breivik intr-un document-manifest de 1500 de pagini, pe care l-a redactat in 2009, si in care mai spunea ca “terorismul este modul de a trezi masele” si ca “este mai bine sa omori mai multi oameni decat prea putini”.
Ce pedeapsa ar merita un asemenea om care a planificat cu minutiozitate (inca din 2009, scria BBC) un scenariu al mortii si al terorii pentru atatea zeci de oameni? Ce condamnare ar trebui sa primeasca aceasta persoana pentru a-i descuraja si pe ceilalti extremisti care nu s-au manifestat (inca!) atat de violent?
Sunt intrebari pe care ni le-am pus toti. Cu ura sau consternare, cu teama ori frustrare, cu dorinta de razbunare sau nevoia de dreptate. Ori cu toate sentimentele laolalta.
Reintroducerea pedepsei cu moartea – o solutie?
Nu putini sunt cei care sustin ca, pentru criminalii de tipul lui Breivik, pedeapsa cu moartea ar fi o solutie eficienta. Si perfect justificata. Caci, zic ei, un criminal merita sa moara pentru a razbuna moartea victimelor sale. Un criminal trebuie sa sufere proportional cu raul pe care l-a provocat, ceea ce i-ar descuraja si pe altii sa comita asemenea atrocitati. Acest argument psihologic este dublat de unul asemanator care arata ca pedeapsa cu moartea intareste convingerea ca fiecare om primeste ceea ce merita, astfel incat oamenii care fac “lucruri rele” vor fi pedepsiti in consecinta, in timp ce oamenii „buni” vor avea parte de lucruri bune.
Cei care sunt de acord cu pedeapsa capitala se justifica si invocand durerea familiilor victimelor: apropiatilor celor ucisi in atentate trebuie sa li se faca dreptate pentru ca ei sa poate trece peste pierderile suferite.
In plus, mai afirma cei care sustin executarile, de ce sa consumi resursele statului prin incarcerea pe viata a unui individ periculos pentru societate, cand este mai eficient, din punct de vedere economic, sa-l elimini pur si simplu?
De cealalta parte, sunt si oameni care insista ca nu pedeapsa capitala este solutia, fiind o metoda barbara si invechita, contrara valorilor democratice atat de intens propovaduite in vremurile in care traim.
Cei care nu sustin pedeapsa cu moartea invoca argumentul religios – daca Dumnezeu este Cel care a dat viata, numai El poate decide cand si cum sa o ia.
In plus, ei sustin ca pedeapsa capitala este una definitiva, omul astfel condamnat nemaiavand sansa se regrete ce a facut si sa se reabiliteze. Mai mult de atat, exista chiar riscul sa fie executati si oameni nevinovati, prin sentinte gresite, care nu mai pot fi ulterior corectate.
Dumneavoastra in care dintre tabere va incadrati? Poate fi terorismul eradicat, sau macar diminuat, prin introducerea pedepsei cu moartea?
P.S.: In timp ce noi dezbatem, Breivik este incarcerat intr-o celula de 7 metri patrati si tinut in izolare, fara acces la televiziune, ziare sau orice altceva din exterior. Totusi, el a avut cateva cerinte neobisnuite: a solicitat mancare speciala, acces la manifestul sau (de care va vorbeam mai sus) si permisiunea de a vizita pagina de internet a WikiLeaks.
Comentarii articol (77)