Motii din Apuseni - stii de ce au acest nume?

Si daca amintesc cu mandrie despre descendenta mea de mot, pe ramura genealogica a mai multor generatii dinspre tatal meu, as vrea sa va fac cunoscuta si etimologia etnonimului “mot”, dintr-o abordare mai putin cunoscuta, si care are la baza termenul latin “motus” in sensul figurat de agitatie, pornire, tumult, razvratire, agitatie a multimii (Dictionarul latin-roman, editia a III-a, Bucuresti 1973, Gheorghe Gutu) . Si astfel, in aceasta demonstratie se arata ca “motus - moti” (pl.) include in denominatia sa o realitate istorica, semnificand o posibila rascoala a sclavilor de la exploatarile aurifere din perioada stapanirii imperiale a Daciei. Se presupune ca, prin amploarea si dramatismul ei, aceasta ar fi putut sa ramana in memoria etnica a populatiei locale. Iar in privinta sclavilor rasculati, acestia s-ar fi refugiat pe Ariesul superior, unde relieful i-a ajutat sa se apere, si sa reziste in fata cohortelor romane. Evenimentele istorice petrecute in Apuseni de-a lungul timpului sunt marturie pentru reafirmarea in multe randuri a poreclei de motus moti – “rasculati” si acest denominativ al unei populatii romanesti sa se transforme in timp din porecla in nume si chiar in renume.

Si, in ciuda faptului ca se cunosc si alte abordari ale originii etnonimului “mot”, dintre care cea mai cunoscuta fiind cea a smocului de par de pe crestet care, prin traditie si-l lasau barbatii din zona Abrudului cand se tundeau, personal, raman la parerea ca cea mai aproape de esenta si spiritualitatea populatiei din zona Ariesului superior este cea de “rasculati”. In ce masura mai lupta motii din prezent pentru continua afirmare a spiritului de dreptate si libertate in ceea ce priveste convingerile lor, cred ca este mai greu de apreciat, dar vreau sa cred ca o aparenta absenta este doar temporara, pana la momentul in care vor mai avea o voce a unui adevarat lider, asemenea Craiului Muntilor, Avram Iancu.

Iar daca v-am facut o scurta incursiune in istoria locurilor, as vrea sa va fac cunoscuta si o legenda, dintre multele care sunt tot mai putin cunoscute, in speranta ca le vom duce mai departe si nu le vom lasa sa moara. Mai presus de povestea intamplata “candva...” este mesajul, parte din spiritualitatea si identitatea noastra, transmis prin graiul norodului si reprodus in Mica enciclopedie de etnografie si folclor Tara Motilor – Romania, aparuta la Editura Altip si realizata de Maria Cioica si Sabin Cioica, impreuna cu numerosi colaboratori:

“Candva, in vremurile de care nu-si mai aminteste niciun batran al satelor, varful Muntelui Gaina era impodobit cu un palat stralucitor in care locuia o zana buna. Si avea zana o gaina care in fiecare zi oua trei oua de aur. Si, cum avea zana suflet bun, fiecare pereche de tineri casatoriti primea in dar un ou de aur. Intr-o buna zi, trei moti dintr-un sat de la poalele muntelui, indemnati de saracie, s-au hotarat sa fure gaina. Cu mare viclesug, imbracandu-se in faine femeiesti, dandu-se nevoiase din partea locului, au reusit sa patrunda in palat, sa fure gaina si un cos cu oua de aur. Au iesit din palat si s-au pierdut in padurile care-l inconjurau. Gaina a inceput sa cotcodaceasca. Paznicii au dat alarma sufland din tulnice. Ceata de calareti care s-au luat dupa rapitori nu i-au mai gasit insa. Cosul cu oua de aur s-a revarsat si ouale s-au rostogolit de pe creasta muntelui pana in valea Ariesului, al carui prundis, de atunci, este presarat cu aur. Si zana cea buna, suparata, a poruncit sa fie daramat palatul si s-a mutat pe un alt munte. Degeaba urca astazi fetele si feciorii pana in varful muntelui, nimeni nu le mai imparte oua de aur.”

No, pana la urmatoarea poveste, ramaneti cu bine!


Pe Ciprian Morcan il puteti intalni la Pensiunea Craiul din Apuseni.