Istoria testelor de inteligenta

Multi dintre parintii fondatori ai acestor teste - printre care Goddard, Terman si Carl Brighan - erau partizanii eugeniei, adica a teoriei conform careia populatiile umane se pot ameliora prin masuri genetice. Si acest proces de epurare a societatii era mai eficient daca se incepea inca din primii ani de viata ai indivizilor. Astfel, sortarea elevilor in functie de gradul lor de inteligenta venea in ajutorul punerii in aplicare a acestei teorii. Goddard pleda pentru reconstructia societatii ghidandu-se dupa rezultatele testelor de inteligenta, pentru cateva decenii, rezultatele acestor teste devenind o conditie de inscriere a copiilor in scoli.

Goddard a mers mai departe propunand legi restrictive ale imigratiei, aceasta dupa ce, in urma unor cercetari, descoperise ca toti imigrantii, in afara de cei din nordul Europei, aveau un coeficient de inteligenta suprinzator de scazut. Legile impotriva imigratiei care se bazau pe rezultatele acestor teste au fost adoptate in 1920. In urma testelor sale, Goddard a concluzionat ca 87% dintre imigrantii rusi erau cretini. Insa in cadrul testelor nu a luat in considerare ca testul le-a fost dat in limba engleza, pe care cu greu o vorbeau ,iar intrebarile se bazau pe cultura americana, pe care nu aveau de unde sa o cunoasca. In urma rezultatelor un numar mare de imigranti au fost deportati intre anii 1913 si 1914.

Conform cartii The Mismeasure of Man a profesorului de la Harvard Steven Jay Gould, aceste teste au influentat si un program de sterilizare a indivizilor considerati "defecti".

Pana in anii '20 folosirea in masa a testelor Stanford-Binet si a altora de acest gen a creat o industrie de milioane de dolari. Pana in 1974, conform Mental Measurements Yearbook, se tiparisera 2.467 de teste pentru masurarea inteligentei. In 1980 profesorii au dat peste 500 milioane de teste standardizate copiilor si adultilor din intreaga America. In 1989 American Academy for the Advancement of Science a catalogat testele IQ printre primele 20 cele mai importante descoperiri stiintifice ale secolului, printre care fuziunea nucleara, AND-ul, zborul si radioul.

Testele de inteligenta isi au originea in Franta, cand, in 1904 psihologului Alfred Binet i s-a cerut de catre guvernul Frantei sa gaseasca o metoda prin care sa se poata face diferenta intre copiii cu o inteligenta normala de cei care aveau inteligenta sub medie. Scopul era sa-i inscrie pe cei din urma in scoli speciale in care sa invete dupa o programa special realizata pentru ei, sa beneficieze de atentie speciala si sa nu ii incetineasca si pe ceilalti colegi "normali" din clasa.

Scala lui Binet
Aceasta idee a dus la inventarea asa numitei Scala lui Binet sau cunoscuta si cu numele de Scala Simon-Binet ca recunoastere a meritelor lui Theophile Simon in stabilirea acestor teste de inteligenta. Testele constau in cateva probe pe care copiii trebuia sa le treaca, cum ar fi sa actioneze dupa anumite comenzi care li se dadeau, sa denumeasca obiecte si sa puna lucruri in ordine, sa le aranjeze dupa anumite criterii.

Binet a dat aceste teste scolilor din Paris si a creat o baza standard de date pornind de la rezultatele lor. De exemplu, daca 70% dintre copiii de 8 ani puteau sa treaca acest test, atunci insemna ca testul era etalonul nivelului de inteligenta medie a unui copil de 8 ani. Dupa aceste calcule ale lui Binet, expresia “coeficient de inteligenta” sau foarte bine incetatenitul “IQ” a intrat in vocabularul uzual. IQ este raportul dintre "varsta mintala" si varsta biologica, 100 fiind media. Deci, daca un copil de 8 ani trece testul unui copil de 10 ani atunci are un IQ de 10/8 x 100, sau 125.

Cu toate ca a reprezentat o abordare revolutionara in studiul psihologiei, insusi Binet a atras atentia ca este periculos sa se interpreteze gresit scala realizata de el sau sa se foloseasca in alte scopuri decat cele mentionate de el. El preciza clar ca singurul scop al testelor sale este ca acestea sa fie un ghid care sa ajute la identificarea elevilor care au mai multa nevoie de atentie din partea profesorilor la scoala.

Un IQ scazut insemna ca acel copil are mai multa nevoie de educatie, de asimilare de cunostinte si in niciun caz ca este mai putin inteligent decat ceilalti copii de varsta lui. Insa lucruile au degenerat de aici, testele sale incepand sa fie folosite pentru a determina gradul de inteligenta, exact ceea ce Binet atentiona sa nu se faca. Si mai mult, dupa cum se ingrijora Binet, a inceput sa se catalogheze nivelul de inteligenta a unei persoane dupa aceste teste, ceea ce era o mare greseala.

Clasificarile lui Goddard
H. H. Goddard, director de cercetare la Vineland Training School in New Jersey, a decis ca testul lui Binet ar fi un mod perfect sa aleaga elevii pentru scoala sa. A tradus studiile lui Binet in engleza si le-a folosit la o scala mult mai mare. In urma rezultatelor, a clasificat oamenii in normali, idioti sau imbecili.

Idiotii puteau sa ajunga la o inteligenta proportionala cu cea a unui copil intre trei si sapte ani, in timp ce imbecilii nu puteau sa treaca de nivelul unui copil de trei ani. Goddard a inventat si un nou termen: cretin. Cretinul, in conceptia sa, erau oamenii care se aflau intre normali si idioti.

Pe de alta parte, Lewis M. Terman, care era de parere ca inteligenta este ereditara si nu se schimba de-a lungul anilor, a incercat sa imbunatateasca testele Simon-Binet. Produsul final, publicat si cunoscut ca si scala de inteligenta Stanford-Binet, a devenit cel mai popular test de inteligenta in America timp de cateva decenii. Convingandu-i pe profesorii americani de importanta testelor de inteligenta si a eficientei pe care ar avea-o in realizarea programei scolare, in cativa ani a devenit o conditie pentru intrarea in scoli.

Un alt cercetator care si-a dedicat studiile intelegerii relatiei dintre ereditate si capacitatile intelectuale, a fost Sir Francis Galton, considerat de unii intemeietorul ideii revolutionare a testarii inteligentii, aceasta in secolul al XIX-lea. In acea perioada parerea generala era aceea ca rasa umana are cateva genii, cativa idioti, si o masa mare de oameni cu o inteligenta egala. Daca cineva reusea in viata mai bine decat altcineva, se considera ca totul se baza pe multa munca si vointa. (formula cunoscuta 90% transpiratie, 10% inspiratie). Insa Galton considera ca inteligenta este mostenita si ca ea difera da la un individ la altul. Ideile lui Galton au ajuns si in America, odata cu publicarea cartii sale despre inteligenta ereditara, Hereditary Genius, carte recunoscuta ca fiind prima investigatie stiintifica in ceea ce priveste inteligenta.