Despre problema acordarii concediilor pentru cresterea copiilor pe baza netransferabila

Precizam ca la 10 decembrie 2010, cand a intrat in vigoare O.U.G nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, s-a reglementat prin art. 11 alin. 1, acordarea concediilor pentru cresterea copiilor pe baza netransferabila persoanelor indreptatite, incepand cu ianuarie 2012, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.

La 1 ianuarie 2012, s-a prelungit termenul de aplicare pentru 1 martie 2012, prin pct. 12 din O.U.G nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala. S-a eliminat, totodata alin. 2 al art. 11 care stipula ca „procedura de acordare se stabileste prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale”.

Sunt vizate, conform reglementarii mentionate, persoanele ai caror copii sunt nascuti, adoptati, luati in plasament etc. incepand cu 1 martie 2012. Logic, in cazul persoanei singure prevederile de mai sus nu se aplica.

Intelegem ca:

• Pana la 1 martie 2012 si in continuare pentru copii nascuti, adoptati, luati in plasament etc. anterior acestei date, parintii isi puteau/pot transfera concediile in discutie, chiar luna de luna, sau dupa cum doreau. Dar de la aceasta nu mai pot proceda astfel.
• Celui care nu a optat (de prima data) pentru cea mai mare parte a concediului i se aloca in abstracto cel putin o luna din perioada totala a acestuia, daca indeplineste conditiile de acordare. Dreptul se poate cere oricand pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap. Minimul de o luna rezervat nu se mai poate transfera celuilalt parinte in cazul in care beneficiarul in abstracto opteaza sa nu faca uz de el;
• Nu se are in vedere imposibilitatea transferarii concediului pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati pana la varsta de 7 ani, platit, care se acorda pentru copiii care au implinit varsta de 3 ani si se nasc incepand cu 1 martie 2012. Stricto sensu, acesta nu este concediul de crestere ci de ingrijire a copiilor (in acest sens pare sa fie si art. 4 indice 1 alin. 1 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 111/2010).

In Notele de fundamentare ale O.U.G nr. 124/201, se explica ca prin art. 11 din O.U.G. nr. 111/2010 s-a transpus Directiva Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere in aplicare a Acordului-cadru revizuit din 18 iunie 2009 privind concediul pentru cresterea copilului incheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP si ETUC, incepand cu nasterile sau situatiile de adoptie, plasament, tutela care se produc incepand cu 1 martie 2012 si nu 1 ianuarie 2012 cum era reglementat anterior, avand in vedere faptul ca aceasta directiva da posibilitatea statelor membre de a asigura aplicarea in termenul prevazut de aceasta, respectiv 8 martie 2012.

In preambulul Acordului se arata ca s-au avut in vedere¹, printre altele, urmatoarele:

• Faptul ca politica familiala trebuie sa contribuie la realizarea egalitatii de sanse intre femei si barbati si trebuie privita in contextul schimbarilor demografice, al efectelor imbatranirii populatiei, al eliminarii decalajelor dintre generatii, al promovarii participarii femeilor la viata activa si al repartizarii responsabilitatilor familiale intre femei si barbati;
• Faptul ca in multe state membre, masurile luate pentru a incita barbatii sa isi asume o parte egala a responsabilitatilor familiale nu au condus la rezultate suficiente, ceea ce a determinat adoptarea unor masuri mai eficiente pentru a incuraja o repartizare mai egala a responsabilitatilor familiale intre femei si barbati.

Dincolo de justetea regementarilor in discutie, nu putem trece cu vederea ca s-au transpus reglementarile comunitare in domeniu, ceea ce este perfect normal pentru Romania ca membra U.E.

In ceea ce ne priveste, ar fi fost normal sa decida exclusiv parintii si nu legiuitorul in lagatura cu distributia concediului de crestere a copiilor, pentru ca, de exemplu, prin rezervarea obligatorie a unei luni de concediu tatalui, copilului i se ia, obiectiv, dreptul pe aceeasi perioada la alaptare iar aceasta este o chestiune ce trebuie sa tina de parinti - in interesul sanatatii fizice si psihice a copiilor.
De asemenea, se poate pune problema, ca unul din parinte nu este cel mai potrivit pentru cresterea copiilor si atunci iar nu se are in vedere interesul ce trebuie sa primeze – al copiilor.


¹A se vedea pentru detalii acest link