De altfel si O.U.G. nr. 124/2011 care a modificat, incepand cu 1 ianuarie 2012, cele doua ordonante in materie (O.U.G. nr. 148/2010 si O.U.G. nr. 111/2010) se refera la acestea, generic (in titlu), ca la „beneficii de asistenta sociala”.
Desigur, asa cum se arata1 , atat relatiile de asigurari sociale, cat si cele de asistenta sociala sunt reglementate de dreptul securitatii sociale, insa, in timp ce raporturile de asigurari sociale presupun calitatea de asigurat, care este conditionata de o anumita situatie juridica, de exemplu, cea de salariat, raporturile de asistenta sociala au o arie de cuprindere mai extinsa, derivata din notiunea de nevoie2.
Dupa cum se stie, conditia de baza ca toate persoanele sa beneficieze de concediile si indemnizatiile pentru cresterea copiilor este aceea a realizarii unor venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului fiscal, timp de 12 luni anterioare nasterii copilului. Iar impozitul pe venit reprezinta o prelevare catre bugetul de stat cu titlu nerambursabil, in sensul ca, odata facuta in scopul formarii fondurilor generale ale societatii, se utilizeaza la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii, si nu unor interese individuale sau de grup3, nici macar acelui interes pe a carui sursa s-a bazat, cum se intampla in cazul raporturilor de asigurare sociala.
Inainte de 1 ianuarie 2006 nu avea importanta conditia mentionata, ci doar plata contributiilor de asigurare sociala, ce puteau fi complementare sau, in cazul contractului de asigurare, chiar independente de plata impozitului pe venit.
Dupa 1 ianuarie 2006, beneficiarii indemnizatiilor pentru cresterea copiilor nu contribuie cu nimic in plus fata de celelalte persoane care realizeaza timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, dar nu au copii nascuti, adoptati, incredintati in vederea adoptiei, luati in plasament, in plasament in regim de urgenta sau tutela, incat sa intre sub incidenta ordonantelor in discutie.
De altfel, dupa aceasta data, desi nu se reglementa expres, indemnizatiile in discutie primesc natura juridica a beneficiilor de asistenta sociala. Tocmai de aceea, incepand cu data mentionata indemnizatia se suporta de la bugetul de stat si nu de la bugetul asigurarilor sociale; a disparut totodata si contractul de asigurare ce putea fi valorificat in vederea obtinerii ei.
Privind din aceasta lumina – a asistentei sociale - apreciem ca apare fireasca reglementarea unor situatii de nevoie care sunt asimilate celor 12 luni in care persoanele trebuie sa realizeze venituri supuse impozitului pe venit – conditie principala a acordarii concediilor si indemnizatiilor in discutie. Privind retrospectiv, acestea si-au tot marit aria de cuprindere cu noi cazuri de nevoie sociala, incat ne putem intreba, pe buna dreptate, daca nu cumva au inceput sa detina locul primordial in raport cu conditia mentionata4.
De asemenea, daca ne gandim la indemnizatiile pentru cresterea copiilor ca „beneficii de asistenta sociala” - bazate pe situatii de nevoie sociala - si nu ca „beneficii de asigurare sociala”, ne apare justificata controversata reglementare introdusa in data de 18 iunie 2009 prin Legea nr. 239/2009, de a se majora cu 1,2 ISR (600 lei) cuantumul indemnizatiilor pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu cel de-al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere5. Intr-adevar, indemnizatia pentru cresterea copilului reprezinta venit de inlocuire a unui (singur) salariu, dar daca este vorba de mai multi copii dintr-o nastere, este clar ca o astfel de situatie de nevoie impune o masura suplimentara de asistenta sociala.
De altfel, in data de 10 ianuarie 2012 a intrat in vigoare Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26 din 14 noiembrie 2011, prin care aceasta a admis recursurile in interesul legii stabilind ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 239/2009 - 18 iunie 2009 - „indemnizatia lunara pentru cresterea copilului se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, optional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”.
In ceea ce priveste maternitatea ca risc social asigurat, precizam ca este acoperita de concediul medical si indemnizatia pentru maternitate (reglementate de O.U.G. nr. 158/2005) acordate in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si nu in sistemul national de asistenta sociala.
__
1A se vedea: Alexandru Ticlea, Dreptul securitati sociale, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007, p. 29-31, Laura Georgescu, Dreptul securitati sociale, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2011, p. 17-19.
2Laura Georgescu, Dreptul securitati sociale, op. cit., p. 20.
3A se vedea Florin Tudor, Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale, Editura Galati University Press, Galati, 2009, p.16.
4A se compara situatiile asimilate celor 12 luni reglementate de art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 cu situatiile asimilate celor 12 luni reglementate de art. 2 alin. 5 din O.U.G. nr. 111/2010.
5A se vedea art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 si art. 5 din O.U.G. nr. 111/2010.