Petre P. Carp: In politica, greselile nu se razbuna, ci se repara

"Romania are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni"

Petre P. Carp, nascut in iunie 1837 la Iasi, este fondatorul Societatii Junimea si lider politic al acesteia. Dupa fuziunea din 3 aprilie 1907, Carp devine si presedinte al Partidului Conservator. Cu o cariera politica impresionanta, ce s-a desfasurat pe parcursul a 50 de ani, a fost martorul renasterii nationale a Romaniei. Unul dintre cei mai mari oameni de stat ai tarii, Petre P. Carp s-a numarat printre cele mai avizate voci din viata politica romaneasca, luptand cu vehementa pentru crezurile sale politice. Inzestrat cu mari calitati oratorice, istoricii il considera al doilea mare politician conservator dupa Barbu Catargiu.

Descendent al unei vechi familii boieresti din Moldova (amintita si de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei), fiu al stolnicului Petre Carp, invata la Franzo Sische Gymnasium din Berlin (scoala coloniei francezilor protestanti), apoi la Facultatea de Drept si de Stiinte politice din Bonn, unde studiaza economia politica, filozofia, literatura si istoria. inca din acele vremuri, studentul Carp se remarca de ceilalti colegi ai sai printr-un discurs sobru, rigid, concis, care il va caracteriza pe tot parcursul carierei sale politice.

Este unul dintre fondatorii Societatii Junimea (1864) din Iasi, din care mai faceau parte Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti si in cadrul careia se remarca, la inceput, prin critica literara si traduceri din opera lui Shakespeare.

Avand la baza idei comune, cei cinci se vor axa la inceput pe cultivarea spiritului literar, ei reprezentand o noua generatie, junimista, cu o noua conceptie asupra vietii sociale si culturale romanesti. Prin activitatea sa, societatea impunea o directie noua, moderna, intregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic si sentimentul valorii estetice. Dar, Petre P. Carp, atat de impatimit pentru viata publica, era aproape imposibil sa-si satisfaca veleitatile in acest domeniu deoarece Junimea nu facea politica, ceea ce il nemultumea profund.

Astfel, se hotaraste sa paraseasca Iasiul si societatea literara in care isi facuse un debut promitator. In toamna anului 1865, soseste la Bucuresti si ocupa postul de auditor la Consiliul de Stat. Ulterior, se alatura „monstruoasei coalitii”, iar liderii conspiratiei i-au rasplatit atitudinea numindu-l secretar al Locotenentei Domnesti, apoi la conducerea Agentiei diplomatice de la Paris (26 mai 1866 - 4 august 1867).

Dupa revenirea din Franta, Petre P. Carp se intoarce la Junimea si decide sa candideze ca deputat in Colegiul I Vaslui, pe listele conservatorilor. in Parlament, se va remarca prin calitatile oratorice impresionante. In 1870, tanarul junimist obtine si primul ministeriat, cel al Externelor, in cabinetul Epureanu. Prezenta lui in acest minister coincide cu razboiul franco-prusac si cu simpatiile marturisite ale opiniei publice romanesti pentru Franta.

Ministrul de Externe roman se va pronunta pentru neutralitatea tarii sale intr-o eventuala trecere a trupelor rusesti peste Prut. Imperiul tarist ceruse revizuirea Tratatului de Pace de la Paris din 1856 si concentrarea unor unitati militare la frontiera estica a Romaniei care se va opune cu armele, daca situatia o cerea, impotriva incalcarii neutralitatii declarate. in discursul sau din 5 iulie 1870, Petre P. Carp va declara in Adunarea Deputatilor citandu-l pe Ion C. Bratianu, care spusese: „acolo unde este ortodoxie, acolo este Romania”, dar adauga si punctul sau de vedere in calitate de ministru de Externe: „acolo unde sunt gintile latine, acolo va fi si inima Romaniei”.

Ca parlamentar, isi exprima convingerea ca in Romania politica trebuie sa faca persoanele bogate intrucat numai o stare materiala confortabila permite omului politic sa-si apere convingerile, in caz contrar existand riscul vulnerabilitatii sale morale. El afirma ca: „In Romania nu trebuie sa faca politica decat oamenii care au un venit de la 40.000 lei in sus”. in 1874, Petre P. Carp devine seful gruparii junimiste, ceea ce era o recunoastere a calitatilor sale in politica, dar si a functiilor indeplinite exemplar pana atunci in viata publica. De asemenea, politicianul Carp considera alternativa la putere a guvernelor care reprezentau interesele principalelor partide politice din tara noastra ca fiind expresia democratiei, servind atat intereselor tarii. Din 1877, Petre P. Carp devine senator, calitate din care va fi martor cuceririi Independentei de stat si proclamarea Romaniei ca regat.

Primul sau program politic

in 1881, liderul junimist lanseaza si primul program politic al Junimii, intitulat „Era noua”. Acesta exprima o doctrina in care se aveau in vedere interesele materiale ale taranilor si meseriasilor, care sa asigure respectarea cultului proprietatii, independenta acestor oameni, care au datoria sa se gospodareasca si sa se administreze singuri. Aceasta politica, arata Petre P. Carp, este menita sa asigure ridicarea claselor de jos, a proprietatii lor, garantandu-le neatarnarea materiala. El preconiza emanciparea industriala a tarii si propunea in acest sens reinfiintarea corporatiilor menite sa coaguleze interesele materiale ale meseriasilor in lupta concurentiala cu strainii si, tot ca un apanaj al acestor corporatii, era si infiintarea scolilor de meserii.

Politica, stiinta si arta deopotriva

In opinia liderului conservator, politica era deopotriva o stiinta si o arta. Ea trebuia sa aiba capacitatea de a asocia traditiile culturale, economice, sociale ale poporului cu imperativele momentului. De aceea, orice act politic ii parea lui Petre P. Carp unul singular, original, inedit, intrucat el nu putea fi aplicat cu strictete decat unei anumite chestiuni, a carei rezolvare tinea de specificitatea sa si nu de teorii ori formule universale.

Intre 7 iulie 1900 - 13 februarie 1901, este insarcinat sa conduca un guvern de coalitie. Dupa multe colaborari parlamentare si ministeriale, pe 3 aprilie 1907 are loc unificarea conservatoare, junimistii fiind absorbiti de Partidul Conservator, iar pe 21 aprilie Petre P. Carp este ales presedintele partidului unificat.

In perioada 29 decembrie 1910 - 27 martie 1912, liderul conservator este desemnat pentru a doua oara presedinte al Consiliului de ministri. Dupa acesta aceasta experienta, Carp preda atat conducerea guvernului, cat si presedentia partidului (14 mai 1913) colegului sau Titu Maiorescu, care la randul sau era unul dintre fondatorii Junimii. Din acest moment, Carp se va retrage din activitatea guvernamentala, dar vocea pe scena politica va ramane una demna de luat in considerare

Primul razboi mondial - pozitia lui P.P Carp

Personalitate cu o experienta politica impresionanta de 50 de ani, suveranii Romaniei nu vor ezita sa il convoace la Consiliile de Coroana care vor decide soarta tarii in prima conflagratie mondiala. La Consiliul de Coroana de la Sinaia, din 21 iulie 1914, consecvent atitudinii sale de a vedea Romania alaturi de Germania, Petre P. Carp a fost singurul om politic roman care l-a sustinut pe regele Carol I in eforturile acestuia de a-i convinge pe cei prezenti sa intre in razboi alaturi de Puterile Centrale, respectand tratatul din 1883, la care el insusi a avut o importanta contributie. Dupa ce s-a hotarat ca Romania sa ramana neutra in acest conflict, invocand faptul ca Austro-Ungaria a fost cea care a atacat prima, Carol declara: „Ma voi supune majoritatii, dar mi-e teama ca o sa-mi para rau de hotararea luata”. Apoi, regele s-a intors catre Carp strangandu-i calduros mana si spunandu-i cu voce tare: „Esti un om de inima si un adevarat barbat de stat”.

Doi ani mai tarziu, pe 14 august 1916, noul rege, Ferdinand I, convoaca un alt Consiliu de Coroana pentru a le comunica oamenilor politici convocati decizia ca Romania sa declare razboi Austro-Ungariei chiar a doua zi. Vazand cum regele este influentat de prim-ministrul liberal Ion I. C. Bratianu, Carp intra intr-o grava polemica cu majestatea sa. Ferm pe pozitii, a rostit cuvinte grele la adresa regelui, dar si a tarii, intreaga scena capatand proportii incarcate de dramatism. Carp rosteste celebra fraza: „Ma voi ruga la Dumnezeu ca armata romana sa fie batuta”. Apoi, consecvent, declara: „Voi trimite in razboi pe cei trei fii ai mei daca veti hotari razboiul, se intelege, in armata inamica Romaniei”. Intr-adevar, va pierde un fiu pe frontul din Transilvania, insa din armata romana, iar la batranete, fostul prim-ministru va asista la intregirea Romaniei.

"Intra cine vrea, ramane cine poate"

Inzestrat cu mari calitati oratorice, istoricii il considera al doilea mare politician conservator dupa Barbu Catargiu. S-a remarcat printr-un discurs rece, lipsit de sentimentalism. Constantin Gane afirma ca: „Din tinerete pana la adanci batranete, Petre Carp a ramas, in fata tuturor evenimentelor, un bloc de marmura. Intra cine vrea, ramane cine poate” .

In ultima parte a vietii sale, Petre P. Carp se retrage la mosia din Tibanesti, unde moare pe 19 iunie 1919, la varsta de 81 de ani.
____________
Bibliografie:
www.enciclopediaromaniei.ro