Mai bine sa nu facem scoala deloc decat sa facem o scoala rea

Recent, am gasit un nou proiect de lege care mai modifica putin sistemul de invatamant. Adica, se propune organizarea doctoratului in regim de invatamant cu frecventa redusa (momentan, studiile doctorale sunt organizate doar in regim "de zi"). In felul acesta, spune deputatul initiator in expunerea de motive, se rezolva problemele celor care au un loc de munca stabil si vor, in acelasi timp, sa urmeze studii doctorale. 

Poate e o idee buna. Poate ca multi vor spune ca masura va determina/motiva tot mai multi studenti sa urmeze doctoratul. 

Totusi, eu o vad ca pe o noua modalitate de a da absolventi pe banda rulanta. Cum spuneam la inceput, pare din ce in ce mai simplu sa studiezi in Romania si sa ai o diploma de liceu, de licenta sau de master (in curand, va fi simplu s-o dobandesti si pe cea de doctorat). Voi aminti doar 4 examene care definesc nivelul de educatie al unui om: admiterea la liceu, examenul de bacalaureat, admiterea la facultatea si examenul de licenta. Practic, fiecare dintre aceste 4 probe te formeaza intelectual, intr-un fel sau altul. Cu toate astea, abia daca le mai putem numi examene in adevaratul sens al cuvantului. 

Admiterea la liceu. De fapt, nu prea mai exista. Te inscrii la liceul pe care doresti sa-l urmezi si cam asta-i tot.

Examenul de bacalaureat. La acest capitol constant se schimba ceva, indeajuns incat sa te induca in eroare si sa nu mai stii cate examene dai sau cand le dai. Asa se face ca, acum ceva timp, s-a renuntat de probele orale si s-a trecut la competente lingvistice si digitale. Acum, se doreste introducerea bacalaureatului profesional, o noua forma de examen, mai usoara, accesibila celor care nu sunt pasionati de studiu. In acest ritm, ma intreb oare cum va fi bacalaureatul peste 5 ani?

Admiterea la facultate. Exista, dar nu prea o mai sustine nimeni. De ce sa te duci la o facultate la care se da examen, cand poti alege din multitudinea de facultati cu admitere pe dosar?

Examenul de licenta. Prea putine facultati mai organizeaza examen de licenta in sensul clasic al cuvantului. Iar cele care au pastrat traditia sunt din ce in ce mai putin populate.

Sigur, admiterea la facultate si modalitatea de sustinere a examenului de licenta tin foarte mult de politica universitatii, dar refuz sa cred ca statul nu poate avea un cuvant de spus. De fapt, chiar a existat, in aceasta primavara, o tentativa a Ministerului Educatiei de a determina universitatile (cel putin, pe cele de stat) sa renunte la admiterea pe dosar. Initiativa a primit atatea avize negative incat aproape ca a trecut neobservata.

Trebuie sa mentionez aici si modul in care a fost organizat bacalaureatul in ultimii ani. Iata cum pot face diferenta cateva camere video. Din pacate, prea mult lume a fost nemultumita de rezultatele dezastruoase ale elevilor. Si, pentru ca o vorba din popor spune ca "adevarul doare", s-a recurs la o metoda care sa "produca" si oameni multumiti: bacalaureatul profesional.  

In acest fel, vom trai cu iluzia ca sunt multi liceeni care prefera sa intre pe piata muncii. Nicidecum ca acestia sunt incapabili sa sustina examenul de bacalaureat. Diferenta de nuanta. 

Pentru ca as putea comenta subiectul la nesfarsit, am sa rezum totul la versurile lui Eminescu:

"E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune."

Cred cu tarie ca solutii exista. Cred ca educatia din tara asta nu a ajuns inca in stadiul in care nu se mai poate remedia nimic. 

Pe de alta parte, nu mai cred ca exista oamenii care sa adopte aceste solutii. Exact ca in versurile de mai sus, politicienii nostri nu dau solutii concrete. Mai degraba, elaboreaza acte normative fara esenta doar pentru a-si justifica prezenta in Parlament. Propunerile lor, desi par ca ajuta, afecteaza pe viitor sute de elevi si studenti. 

"Este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa facem o scoala rea", spunea Titu Maiorescu.

Afirmatia lui se bate cap in cap cu ideile guvernantilor actuali. Asa ca va intreb: Pana la urma, care varianta e mai buna? Un sistem de invatamant strict si riguros sau unul care sa permita tuturor accesul la educatie?