Cum stim ca perioada concediului pentru cresterea copilului este vechime in specialitate - din legislatia muncii sau securitatii sociale?

Tot din legislatia muncii (art. 49 alin. 2 din Codul muncii) cunoastem ca in situatia suspendarii unui contract de munca (cum este si cea determinata de concediul pentru cresterea copilului) nu se presteaza munca si nu se platesc drepturile de natura salariala. 

Exceptiile, dupa cum se stie, sunt de stricta interpretare.

O astfel de exceptie priveste perioada de concediu pentru cresterea copilului. Numai ca nu este reglementata in legislatia muncii, ci in cea a securitatii sociale. Sa nu uitam, insa, ca dreptul muncii si cel al securitatii sociale se afla in stransa interdependenta, numindu-se si drept social.

Din aceasta deducem si pe ce logica se bazeaza legiuitorul, discriminand pozitiv pe cei care nu au muncit in aceasta perioada fata de cei care au muncit. Parctic, perioada in care am avut grija de copil, ne-am jucat cu el, ne-am plimbat in parc constituie perioada de vechime in munca si in specialitate. Astfel ca, cerandu-se o anumita conditie de vechime in specialitate, de exemplu de 2 ani, la promovarea intr-o functie de conducere sa se prezinte la concurs/interviu, alaturi de cei care au muncit efectiv si cei care isi valorifica concediul pentru cresterea copilului in acest sens? Nu pare logic si nici drept.

Numai ca trebuie sa intelegem ca legiuitorul, stipuland in art. 22 alin. 2 din O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor ca perioada respectiva „constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu acestea” a vizat protectia parintilor in cauza.

Pentru legiuitor ei se afla intr-o situatie de nevoie sociala. Deci logica lui este una sociala.

Potrivit art. 6 lit. w din Legea nr. 292/2011 a asistentei sociale, nevoia sociala reprezinta “ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor strict necesare de viata, in vederea asigurarii participarii sociale sau, dupa caz, a integrarii sociale”.

Nevoia sociala sta la baza asistentei sociale¹ - institutie juridica a dreptului securitatii sociale. Iar concediul la care ne referim a fost inclus expres in categoria beneficiilor de asistenta sociala prin Legea nr. 292/2011 a asistentei sociale (art. 9 alin. 1 lit. b). 

Observam (in art. 22 alin. 2 din O.U.G. nr. 111/2010) ca exceptia in discutie este stabilita si in raport cu regula stabilita in legislatia specifica functiei publice, de exemplu in art. 3 lit. l din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, potrivit caruia vechimea in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice reprezinta “experienta dobandita in temeiul unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberala, demonstrata cu documente corespunzatoare de catre persoana care a desfasurat o activitate intr-o functie de specialitate corespunzatoare profesiei sau specializarii sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a invatamantului in Romania”.

Astfel ca, putina teorie s-ar putea sa ajute practicienii ori pe cei care muncesc efectiv si s-ar putea considera discriminati. – „Teoria fara experienta este goala si experienta fara teorie este oarba” (I. Kant).

¹A se vedea, de exemplu, Laura Georgescu, Dreptul securitati sociale, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2011, p. 20.

Pentru mai multe detalii, va recomandam seminariile privind formarea profesionala organizate de Avocatnet. (Pe langa alti specialisti, participa, lect. univ. dr. Ana Stefanescu - Universitatea „Dunarea de Jos” Galati).