Mai putine flori, mai mult respect

In societatea romaneasca de acum si dintotdeauna este mai convenabil sa fii barbat decat sa fii femeie. Ca barbat, veniturile sunt mai mari  muncesti mai putin in gospodarie, ai o pozitie privilegiata in familie, ai mai putine responsabilitati fata de familie, mai ales fata de copii, esti mai bine vazut si apreciat in societate, ai mai mult timp liber, esti mai prezent in viata publica, te poti ocupa de politica si participa la deciziile referitoare la ce se intampla in societate in mai mare masura decat femeile si, mai ales, esti deservit de femei
                                                                                                                          Vladimir Pasti – Ultima inegalitate

Romania ramane o societate patriarhala, in care femeile sunt privite, de cele mai multe ori, ca mame si sotii si detin pozitii mai putin puternice in societate. Barbatii invata de timpuriu lectia dominarii, iar femeile o invata pe cea a supunerii.

Cele cateva zile pe an in care femeia este sarbatorita nu inseamna mare lucru atata timp cat, in restul timpului, femeile sunt discriminate, hartuite, agresate. Iar cand spun asta am in minte cateva lucruri cel putin halucinante:

• intr-o estimare a Centrului de Sociologie Urbana si Regionala, in Romania, o femeie din trei este victima violentei in familie;
• aproape toate femeile se confrunta cu hartuirea stradala, iar multe dintre ele nici macar nu o mai percept drept hartuire, "ci ca parte inevitabila a vietii de zi cu zi".
• potrivit UE, in medie, o femeie trebuie sa munceasca in fiecare an cu 59 de zile mai mult decat un barbat pentru acelasi salariu, iar salariul mediu al femeilor europene este cu circa 17% mai mic decat cel al barbatilor
• intelepciunea populara romaneasca contine numeroase proverbe cu imperative clare referitoare la necesitatea maltratarii femeilor: “Femeia trebuie batuta pentru ca este rea”, “Piatra de moara trebuie batuta de trei ori pe zi, iar femeia de 6 ori”,” Femeia trebuie batuta chiar daca nu a facut nimic rau deoarece cu siguranta va face ceva”, “Femeia trebuie batuta, iar ea va sti de ce”; altele reflecta si avertizeaza impotriva raului pe care il reprezinta femeia daca nu e tinuta sub control: “Vai de casa in care barbatul e o femeie”, “Acolo unde calca o femeie se murdareste pamantul”, “Iepurele si femeia iti apartin atat timp cat ii vei tine aproape”.
• un prim sondaj la nivel national in ceea ce priveste problemele de gen, realizat de Fundatia pentru o Societate Deschisa in luna august a anului 2000, scoatea in evidenta cat de firesc este in mentalitatea romanilor superioritatea barbatilor asupra femeilor, 83% dintre respondeti au fost de acord ca “Barbatul este capul familiei”, in timp ce in ceea ce priveste libertatea femeilor de a-si gestiona viata, 78% dintre respondenti sunt de parere ca “femeia trebuie sa isi urmeze barbatul”.

Femeia, doar  mama si sotie

Multi dintre romani, deopotriva femei (!) si barbati, cred in continuare ca femeile trebuie sa ocupe de cratite, menaj si copii. Prea putini le vad in alte roluri decat cele de nevasta si mama, iar o femeie-presedinte sau premier pare un subiect mai degraba de romane SF.

Cu toate astea, pe plan international, lucrurile au evoluat.  In Statele Unite, Hillary Clinton s-a aflat timp de patru ani in fruntea diplomatiei americane. Brazilia, Argentina si chiar Liberia sau Coreea de Sud sunt state conduse de femei. In Australia, Julia Gillard a fost prima femeie care a ajuns la sefia guvernului in Australia.

In Romania, insa, situatia este inca incremenita in timp. La capitolul reprezentarii femeilor in Legislativ, Romania se afla departe de media internationala si europeana. Conform statisticilor Uniunii Interparlamentare (IPU), in parlamentele nationale a 187 de tari femeile reprezinta in medie aproape 20% din totalul parlamentarilor, in timp ce in Europa (tarile O.S.C.E.) procentul mediu este de 22%. La nivel european, procentul de reprezentare a femeilor in parlamentele statelor europene variaza. Primul loc este ocupat de Suedia, cu cel mai mare numar de femei alese in Parlament (44,7%), in timp ce, la polul opus, se gaseste Malta (8,7%).

In noul Legislativ, ales la 9 decembrie 2012, 11,5% dintre parlamentari sunt femei, in crestere usoara fata de legislatura trecuta. Potrivit analizei „Evolutia reprezentarii femeilor in Parlamentul Romaniei”, 68 de femei au obtinut un mandat de senator sau de deputat, numarul cel mai mare fiind inregistrat la Camera Deputatilor (55).

In ceea ce priveste Executivul, procentele sunt ceva mai bune, astfel ca in Guvernul actual avem 3 ministere conduse de doamne: Mona Pivniceru – Ministerul Justitiei, Rovana Plumb – Mediu, Mariana Campeanu – Munca si inca trei ministri delegati de sex feminin:  Lucia Ana Varga, ministrul delegat pentru ape, paduri ?i piscicultura, Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM si Doina Adriana Pana, ministrul delegat pentru dialog social. Deci 6 doamne intr-un cabinet alcatuit din 28 de membri, ceea ce inseamna un procent de putin peste 21%.

Violenta asupra femeilor, constanta in societatea romaneasca

In mentalul colectiv s-a sedimentat ideea ca locul femeii este in subordinea barbatului, un soi de proprietate de care el dispune cum crede de cuviinta.
Ina Curic explica intr-un eseu pe tema violentei femeilor ca aceasta este in primul rand o modalitate de a controla femeia.

"Pentru a recunoaste acest control sunt extrem de utili termenii in care violenta este exprimata: a-i <<arata cine e sefu>>, <<a-i inchide gura>>, a o pune/tine la locul ei. Care este acest loc si rol al femeii, nu exista nici o indoiala, in subordinea barbatului, tacuta, obedienta, pasiva. Barbatii care nu stiu sa se impuna astfel sunt, la cele mai mici semne de sovaiala, sanctionati social prin etichete de genul <<tinut sub papuc>>, <<casa in care canta gaina>>, etichete ce ii ataca masculinitatea in incercarea de a o revigora. Chiar daca violenta impotriva femeilor este respinsa principial de oricine este adera la un standard de dezirabilitate sociala sau a fost expus la mesaje care sanctioneaza aceasta violenta, mostenirile care trebuie contracarate sunt foarte puternice si adanc inradacinate in subconstientul colectiv", precizeaza Ina Curci.

Forta contra persuasiune este modul de relationare in cuplul patriarhal, nu negocierea si parteneriatul.
                                                                                                  Vladimir Pasti – Ultima inegalitate

Potrivit unui comunicat al organizatiei FILIA, citat de presa centrala, in 2011, s-au inregistrat 12.205 de cazuri de violenta in familie, o crestere cu 5.38% fata de datele inregistrate in 2010- de 11.582 de cazuri de violenta in familie.

Din numarul total de cazuri, 55.15% dintre victime sunt femei, insa procentul reprezentat de victimele femei peste 18 ani creste la 91.4%.

Cu toate ca numarul cazurilor de violenta in familie sunt in crestere, statul ofera prea putina protectie persoanelor aflate in aceasta situatie. Aceleasi statistici ale FILIA arata ca in 2011, erau 59 de centre pentru victimele violentei, a caror capacitate se ridica la 673 de locuri.  Raportat la numarul de victime adulte inregistrat, doar 47.46% ar fi putut beneficia de un loc in adaposturi.

Mai mult decat atat, in opt judete nu exista nici macar un adapost pentru victimele violentei in familie.

Statisticile sunt infioratoare, daca te gandesti ca familia ar trebui sa fie locul in care te simti in siguranta.

"Pisi, ce frumoasa esti!"

Aproape toate femeile se confrunta cu hartuirea stradala, iar multe dintre ele nici macar nu o mai percept drept hartuire, "ci ca parte inevitabila a vieti de zi cu zi".

Ultimul studiu pe aceasta tema, efectuat de Institutul Gallup Romania in 2003, arata ca majoritatea femeilor din Bucuresti (84%) nu se simt in siguranta noaptea pe strada, iar 45% dintre ele nu se simt in siguranta nici in timpul zilei. In ceea ce priveste perceptia lor asupra violentei 68% cred ca violenta este comuna sau foarte comuna in Bucuresti, 40% fiind martore la diferite agresiuni, in timp ce 89% declara ca in cazul unei agresiuni la care au fost martore nimeni nu a reactionat impotriva agresorului.

In acelasi timp 75% nu se asteapta sa primeasca sprijin in cazul unui atac, iar majoritatea nu raporteaza atacurile suferite Politiei. 

Iata ce poveste Livia, victima unei asemenea agresiuni, pe un site dedicat:

O zi de lucru oarecare, ora 11 dimineata, statia de metrou Piata Iancului. Eram imbracata in niste blugi oribili, putin mai largi decat marimea mea si intr-un tricou deloc decoltat. Urcam cu scara rulanta spre iesirea de la metrou. Un grup de 3-4 barbati, in salopete de muncitori, urcau chiar in spatele meu. Au inceput sa ma pipaie si sa-mi vorbeasca… urat. Desigur. Desi in fata mea mai erau oameni, nimeni nu a reactionat. Nimeni nu s-a gandit macar sa-mi faca loc, sa pot fugi mai repede de langa acei barbati ingrozitori idiotii respectivi. A trebuit sa suport. Sa astept sa ajung la suprafata. Aproape ca am plans cand am ajuns la serviciu si am intrat in birou, pentru ca simteam ca nimic din ce stiu, nimic din ce sunt si din ce fac nu conteaza pentru barbatii aia, obisnuiti sa creada ca pot lua de pe strada orice doresc, inclusiv pe mine sau femei ca mine. Corpul meu, corpurile noastre nu le apartin, dar ei nu stiu asta.

Cand ii explic iubitului meu de ce evit sa ma imbrac prea elegant, prea colorat, prea relaxat, se infurie si sufera (inutil) ca nu a fost langa mine, sa ma poata apara. N-ai cum sa fii intotdeauna langa fiica, iubita, sora ta, ca sa poti sa o aperi. Dar sigur poti sa faci ceva pentru fata pe care o vezi scuipata sau imbrancita cand treci pe strada, chiar daca nu o cunosti. Imi doresc ca iubitul, tatal, prietenii mei, in loc sa ma mangaie pe cap si sa-mi spuna ca le pare rau cand le povestesc despre asta, sa intervina de cate ori vad o fata sau o femeie agresata, fie si verbal.

In loc de concluzii

Stiu, a venit primavara. E frumos afara, iar soarele straluceste optimist, cat sa ne incarce cu curaj si energie pentru ce mai urmeaza. Orice gand negativ este in disonanta cu atmosfera asta. Sa ne gandim la lucruri serioase, la drame care se intampla langa noi ni se pare strident, acum cand natura ne invita la calm, la liniste, la renastere.

E "luna femeilor" si brusc doamnele sunt in centrul atentiei. Sentimentele se trezesc din letargie, iar de peste tot ne asediaza invitatii la a fi mai  atenti cu "jumatatile noastre". De parca, daca facem asta acum - cand se impune, in celelalte zile avem dreptul sa fim nepasatori.

De aceea, domnii mei, eu va propun altceva. Oferiti mai putine flori in martie si mai multa pretuire in restul timpului. In loc de-un martisor, multumiti-i mai des pentru supa de pui delicioasa pe care o face. O cutie cu ciocolata poate fi inlocuita oricand cu rugamintea de a merge la un control medical, ca sa fie sanatoasa. Amintiti-va de ce o iubiti. Si respectati-o pentru asta.

Si chiar daca-i oferiti o floare, ganditi-va in treacat la strada pe care trebuie sa treaca, la colegii cu care trebuie sa lucreze, la toti oamenii pe care trebuie sa-i intalneasca. Printre ei, pot fi barbati regasiti in statisticile de mai sus. Badarani care-si cuantifica masculinitatea in numarul de femei pe care le-au sicanat sau le-au umilit si care isi inchipuie ca femeile – aceste fiinte facute numai pentru amor - trebuie sa fie smerite, acceptand fara proteste orice mitocanie vulgara.

E imposibil sa fiti mereu langa ele, cum ne povestea Livia mai sus, sa le puteti proteja, dar sigur puteti sa interveniti pentru femeile care va ies in cale, atunci cand sunt agresate. Daca nu din convingere, macar in speranta ca, un alt domn, in alt loc, va face acelasi lucru pentru femeile dragi din viata dumneavoastra - sotia, fiica, o sora.

Nu pot ei distruge, cat putem noi zidi, nu-i asa? Sa dam la o parte macar un pic indiferenta. Sa renuntam la prejudecati. Sa ne innoim mentalitatea. Nu degeaba vine primavara.

PS. Nu, Alex, cuvintele asta nu sunt despre tine. Tu esti un domn, iar eu sunt o norocoasa. Si-ti multumesc pentru asta.

Cantec femeiesc

                          A. Paunescu

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi…