Ziua lui "trebuie"

E luni, dar oare trebuie? si daca nu trebuie dar vreau face vreo diferenta? S-o luam metodic…

Sa-ncepem, deci, cu "trebuie. Mie imi place sa-l numesc prilej de scuze". Pentru ca, nu-i asa, daca tot trebuie sa merg la munca am si o scuza ca e greu si ca nu-mi place. Sau daca trebuie sa fac ce-mi spune seful, am scuza ca doar execut ce-aud si pot sa comentez ce nu-mi convine. Si daca trebuie sa merg la job-ul la care-mi spun parintii sau altii dintre cei care conteaza pentru mine (desi data de nastere mi-a garantat si drept de vot si autonomie),  am scuza ca pot fi nefericit(a) si poate chiar neperformant(a). Pentru ca, nu-i asa, n-as vrea… dar trebuie.

Dar oare trebuie? Pentru ca nu, nu trebuie sa merg la munca dar vreau sa ma-ncadrez in ceea ce mi se pare potrivit pentru nivelul meu de viata. Si daca merg la job-ul pe care-l am acum, chiar daca nu e job-ul vietii mele, fac asta pentru ca eu aleg (un alt “model” de vreau) sa nu consider alte posibilitati. 

Si nu, nu trebuie sa fac ce-mi spune seful, insa nu vreau sa imi asum din consecinte. Si nici ce-mi spun parintii (sau altii) nu trebuie sa fac doar ca aleg sa nu ma cert cu ei sau sa-i dezamagesc cumva.

Si-acum, sa ne imaginam o zi de luni in care nu trebuie, ci vreau. Adica nu mai sunt un amarat sau amarata ce impotriva propriei vointe se taraie afara din necesitate  ci o persoana care, dupa o evaluare onesta a situatiei, decide ca sunt mai multe motive intemeiate pentru care vrea sa faca asta chiar daca nu e in totalitate ce-si doreste pentru restul vietii. 

Din prizonier al unei existente pe care n-o vreau dar trebuie s-o am, devin cel responsabil de ceea ce se intampla. Ce-nseamna practic?  Libertate de alegere. Adica nu sunt obligat (vezi trebuie) ci vreau/aleg. 

Si cum se face asta? Prin ceea ce eu numesc onestitate aplicata catre propria persoana. Adica, sa nu fie o problema sa recunosc ca nu, nu trebuie sa merg la munca, dar nu vreau sa ajung pe strada sau dator(oare) si ca aleg sa imi pastrez statutul de persoana responsabila si-aflata la carma existentei mele.

Modelul meu de luni vine cu vestea buna ca pot alege si, deci, vreau.

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro Puteti citi articolul original AICI.