Pro sau contra: Este leganatul copiilor o solutie pentru nopti linistite?

Eu ma legan, tu te legeni, noi ne leganam

Cea mai mare parte a mamelor anilor ’70-’80-’90 au fost extrem de perseverente in a-si adormi copiii leganandu-i si, cel mai probabil, au deprins aceasta metoda deloc secreta de la alte mame cu experienta, multumite de rezultatul obtinut. Lantul istoric al leganatului pare a fi fara capat, caci studii antropologice, precum si descoperiri arhelogice recente ne arata ca exista date concrete referitoare la leganat inca de acum mii de ani, cand bebelusii erau culcati in patuturi cu picioare curbate, ce formau un sistem de leganat prin care familia putea sa adoarma copilul mai repede.

Daca stim sigur despre stramosii nostri ca foloseau copai sau patuturi ce indeplineau si functia de leagan pentru a-si adormi odraslele, nu stim, insa, daca apelau si la tehnica pusului pe picioare, atat de raspandita in Romania ultimului secol. Aceasta era relativ simpla si nu necesita o logistica prea complicata: doua picioare de adult si eventual o perna erau suficiente pentru a adormi un copilas.

Eu ma numar printre copiii care au fost leganati pe picioare, iar mama mi-a spus ca aceasta metoda a vremii era foarte populara si considerata infailibila pentru cei care aveau un bebelus care adormea greu. Asadar, ca si cum n-ar fi fost de ajuns ca suntem “generatia cu cheia de gat”, se pare ca suntem si “generatia copiilor leganati pe picioare”.

De ce leganat?

Leganatul este adeseori vazut nu numai ca o solutie pentru a adormi un copil, ci si pentru a-l linisti in cazul in care acesta plange.
Miscarile ritmice prin care copilul este leganat atunci cand se afla intr-un patut-balansoar sau in bratele ori pe picioarele parintilor induc rapid o stare de linistire, la fel cum induc si o stare de relaxare care ii permite copilului sa ajunga la somn.

Daca ati auzit, totusi, de parinti care s-au plans ca cei mici se trezeau fix cand leganatul inceta, inseamna ca starea de somn profund nu fusese inca atinsa, iar copilul se afla doar in prima faza sau a doua faza a somnului, din care te poti trezi cu usurinta. Tot printre acesti parinti se afla si unii care au recunoscut ca isi leganau copiii pe picioare cu orele, doar pentru a-i vedea dormind, iar oboseala se impartea, astfel, intre parinti si copii. Aceste doua aspecte fac ca leganatul sa nu fie chiar reteta sublima.

Pericole care apar atunci cand leganam copilul

Cuvant dulce si oarecum inofensiv, leganatul poate avea si o serie de dezavantaje la care niciunul dintre parintii implicati in acest proces nu cred s-a gandit. De la imaginea idilica a unui bebelus leganat suav in bratele mamei si pana la sindromul copilului zdruncinat, cea mai grava consecinta a leganatului, este o cale pe care ar fi bine sa n-o parcurgeti niciodata. Acest sindrom poate aparea in momentul in care o succesiune de miscari de leganare repetate, puternice, duc la aparitia unor leziuni la nivelul substantei cerebrale.

Astfel de leziuni au ca simptome o stare constanta de irascibilitate, lipsa poftei de mancare, voma, imposibilitatea de a mai suge si de a-si tine capul drept, stare generala proasta. Copiii care nu au implinit un an sunt cel mai des afectati de acest sindrom, pentru ca la copii atat de mici capul reprezinta aproximativ 25% din greutatea corpului, ceea ce este o oarecare povara pentru muschii gatului, care nu pot face fata acestor zgaltaituri din pricina imaturitatii musculaturii.

Un alt dezavantaj este dat de intiparirea acestei rutine de somn, de care ne este foarte greu sa scapam in adolescenta sau ca adulti. Parintii intra in cercul vicios al leganatului in momentul in care toate tehnicile de adormire a copilului se dovedesc a fi ineficiente, iar aceasta pare sa fie singura care functioneaza, neintelegand ca sunt mari sansele ca cel mic sa ramana cu acest obicei si pe viitor. Nu este niciun secret ca exista adulti care se leagana atunci cand au un cosmar, cand se afla intr-o stare de depresie sau cand au diferite probleme, asociind leganatul cu starea de confort pe care o aveau in copilarie si care-i ajuta sa ajunga la stadiul de odihna.

Se poate sa scapam de leganat!

In prima mea tabara, principala mea preocupare a fost nu bagajul, nici traseul sau bucuria de a capata independenta pentru o scurta perioada, ci cum sa fac sa nu ma vada nimeni ca ma legan, mai ales ca aveam deja buletin, nu mai eram un bebelus. Mi-am dat seama ca se ingroasa treaba cand am aflat ca voi sta intr-o camera cu sase locuri, iar groaza ca voi fi descoperita de colege ca ma legan m-a dus la primii pasi in directia eliminarii leganatului din viata mea.

Dupa cateva nopti de somn iepureste a urmat si o noapte de somn profund, fara niciun dram de leganat. E adevarat ca leganatul cerea un substitut, asa ca o perioada de timp dupa asta am dezvoltat un tic la degetele de la picioare, in asteptarea somnului. Din fericire, m-am descotorosit si de asta defintiv, asa ca as putea marturisi cu mandrie ca sunt complet recuperata.

Cu toate astea, am refuzat sa imi legan copiii pentru a-i adormi si am preferat sa incerc cu totul si cu totul alte metode care sa creeze o rutina de somn placuta. N-am avut niciun regret si nici n-am avut impresia ca leganatul este reteta miraculoasa prin care reusesti sa trimiti rapid un bebe in lumea viselor. Sunt destul de multe alte solutii eficiente prin care putem adormi un bebelus.

Cu o conditie doar: sa avem multa rabdare si disponibilitate.