Cine ne salveaza de melancolie: un actor sau un scriitor?

Nu stiu cum sunteti voi, dar pe mine orice final de vara ma intristeaza. Poate pentru ca-mi plac prea mult geamurile deschise inspre noptile cu calduri toropitoare. Sau soarele calm al diminetilor de august. Sau senzatia ca vara orice e nemuritor si… posibil.

Mie toamna imi incepe mereu cu un bilant. Ce-am facut in ultimele trei luni? Cat am trait? La ce intensitate?

Analizez si calculez: cat a fost bine? cat rau? cat frumos? cat sa uit? cat sa tin minte?. Dar, indiferent de rezultat, melancolia e inerenta. Pentru ca vara e un sfarsit.

Sfarsitul zilelor (parca) nesfarsite. Sfarsitul timpului care are rabdare cu oamenii. Sfarsitul unei bucurii din senin care n-are motiv, scop sau directie.

Unii spun simplu ca de vina pentru sentimentul de deprimare e doar melancolia de toamna. Medicii o numesc depresie sezoniera si o pun pe seama cantitatii insuficiente de lumina naturala si a schimbarii treptate a ritmului si a stilului de viata odata cu schimbarea anotimpului.

Remedii? E plin internetul de ele: cura de vitamine, sport in aer liber, terapie cu lumina, mult somn.

Eu va propun azi doua leacuri… alternative. Unul vine de la un scriitor, al doilea de la un actor.

1. Remediul scriitorului: ”Tristetea trece, noi ramanem. Incearca sa nu te gandesti, sa nu simti. Asteapta. Totul va trece.”

In iulie 1883 scriitorul Henry James a primit o scrisoare emotionanta de la Grace Norton, o prietena apropiata care tocmai isi pierduse unul dintre membrii familiei. Femeia ii scria lui James ca se simte deprimata si ca are nevoie de indrumare. Raspunsul lui James este unul emotionant, dar in aceeasi masura motivant.

131 Mount Vernon St.,

Boston 28 iulie

Draga mea Grace,

Sunt neputincios in fata suferintelor apropiatilor mei si scrisoarea pe care mi-ai trimis-o dezvaluie atata suferinta incat nu prea stiu ce sa-ti spun. Nu astea vor fi ultimele mele cuvinte, dar simteam ca trebuie sa fie primele.(...) Oricum, sunt hotarat sa-ti vorbesc prin vocea stoicismului.

Nu stiu de ce traim, nu stiu de unde vine viata si care este scopul ei, dar cred ca noi continuam sa traim pentru ca viata este una dintre cele mai valoroase lucruri. De aceea, ar fi o greseala imensa sa renuntam la ea cand inca mai avem de trait.

Desi, cateodata, simtim ca suntem inconjurati numai de nenorocire, intotdeuna exista ceva in noi care ne face sa continuam. Ai dreptate sa crezi ca toti suntem ecouri si reverberatii ale aceluiasi lucru si esti nobila cand te interesezi si nutresti mila pentru ceea ce te inconjoara. Dar, te rog, nu generaliza si nu exagera cu aceasta mila. Tine minte ca fiecare viata este o problema speciala care nu este a ta, ci a altuia. „Multumeste-te” cu problemele tale. (...)

Toti traim impreuna (...) si ne ajutam, chiar si in mod inconstient. Contribuim la suma succesului si inlesnim viata altora. Amaraciunea vine in valuri imense – nimeni probabil ca nu stie asta mai bine ca tine – dar sunt valuri care trec peste noi. Si chiar daca simtim ca aceste valuri ne sufoca cateodata, noi ramanem pe loc si stim ca daca aceste valuri sunt puternice inseamna ca si noi suntem puternici. Valurile de tristete trec, noi ramanem.(...)

Draga mea Grace, treci printr-o perioada neagra a vietii tale. Dar este numai o perioada neagra, nu este un sfarsit, nu este sfarsitul. Incearca sa nu te gandesti, sa nu simti, nu face nimic! Asteapta. Totul va trece. (...) Viata va deveni mai buna si eu te voi ajuta.

Intre timp, incearca sa nu te „topesti”.(...) Incearca sa nu te imbolnavesti – asta e tot. Destinul tau este sa ai succes si nu trebuie sa esuezi.

Prietenul tau de incredere,

Henry James”

Varianta in limba engleza aici. 

2. Remediul actorului: "La fel cum accepti starea vremii, uneori  trebuie sa accepti si sentimentele pe care le ai fata de viata"

In 2006, in timpul unei depresii, o tanara pe nume Crystal Nunn i-a trimis o scrisoare disperata actorului Stephen Fry. Iata raspunsul actorului pentru femeia deprimata.

Draga Crystal,

Imi pare foarte rau sa aud ca viata te trage in jos pe moment. Dumnezeu stie, poate fi foarte greu atunci cand atatea lucruri nu par sa se potriveasca si putine care s-ar putea indeplini. Nu sunt sigur ca exista niste sfaturi anume care sa te ajute sa-i redai vietii savoare.  Desi bine intentionata,

Desi sunt bine intentionati, uneori e destul de suparator sa ti se reaminteasca ca in unele momente ceilalti te iubesc mai mult decat esti tu capabila sa te iubesti pe tine.

Mi-am dat seama ca starile de spirit si sentimentele fata de lume ale cuiva sunt asemanatoare cu vremea:

Iata cateva lucruri evidente despre vreme:

Este reala.
Nu o poti schimba printr-o simpla dorinta.
Daca este intunecat si ploua este cu adevarat intunecat si ploua, tu nu o poti schimba.
Poate fi intunecat si poate ploua doua saptamani incontinuu.

DAR

Intr-o zi va fi soare.
Nimeni nu poate controla rasaritul soarelui, dar cu toate astea, el va rasari.
Intr-o zi.

Cred ca la fel este si in cazul starilor de spirit. Este gresit sa consideri ca sunt niste iluzii. Sunt firesti. Depresia, anxietatea, apatia – sunt la fel ca starea vremii – cu certitudine nu pot fi controlate. Nu este vina nimanui.

DAR

Vor trece, sigur vor trece.

La fel cum accepti starea vremii, uneori  trebuie sa accepti si sentimentele pe care le ai fata de viata. "Astazi este o zi groaznica", este o abordare perfect realista. "Azi e o zi de rahat," este o abordare la fel de realista. Este vorba despre gasirea unui fel de umbrela mentala: "Hey, ploua inauntrul meu: nu este vina mea si nu pot face nimic, doar sa stau si sa astept sa imi treaca. Dar soarele poate veni maine si atunci cand se va intampla, am sa profit din plin de asta. "

Nu stiu daca orice din ce ti-am scris iti este de vreun folos si, daca nu te ajuta, imi pare rau. M-am gandit doar sa iti scriu cateva randuri ca sa iti urez mult noroc pentru a gasi mai multa placere si mai multa implinire in viata.

Cu cele mai bune ganduri,

Stephen Fry

Scrisoarea in limba engleza aici.