Medierea in penal sau cum s-a intors legiuitorul de unde a plecat

Pentru a intelege "conflictul" privind obligativitatea medierii in cauzele penale, consider util sa observam parcursul legiferarii acestui aspect, dar si posibila influenta a unor factori care au determinat mai mult sau mai putin modificarile la legislative, pe acest aspect, pana in prezent.

Astfel, prima forma a Legii nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator prevedea ca partile pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv in materie penala.

De asemenea, actul normativ stabilea ca "nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii".

Ulterior, prin Legea nr. 115/2012 pentru completarea Legii nr.192/2006, a fost introdus un nou articol, 60¹, care stabileste ca partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in anumite materii. Astfel, la lit. g) a acestui articol sunt enumerate si infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Dispozitiile art. 60¹ trebuiau sa intre la 6 luni de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei. Totusi, prin OUG nr. 90/2012, termenul de intrare in vigoare a dispozitiilor art. 60¹ s-a  prorogat pana la data de 1 februarie 2013. .

Mai mult chiar, la scurt timp, prin OUG nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila s-a amanat din nou intrarea in vigoare a dispozitiilor art . 60¹, in cazul dispozitiilor de la lit. a) - f) pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, iar in cazul dispozitiilor lit. g pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, adica pana in 1 februarie 2014.

Motivatia legiuitorului, mai precis a Guvernului Romaniei, conform preambulului Ordonantei de urgenta, pe aspectul pe care il analizam, a fost in sensul ca este imperios necesara corelarea datei de intrare in vigoare a dispozitiilor art. 60¹ alin. (1) lit. g) cu data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala.

In sfarsit, prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, care va intra in vigoare la 1 februarie 2014,  s-a produs o schimbare de viziune  juridica, in sensul ca a fost modificata din nou Legea medierii, astfel incat s-a abrogat in totalitate art. 60¹ alin.1 lit. g) privind obligativitatea sedintei de informare asupra medierii in penal.

S-a produs astfel, o schimbare de viziune privind obligativitatea participarii partilor din materia penala la parcurgerea sedintelor de informare.

Ne-am putea pune intrebarea de ce, dupa un an de amanare a intrarii in vigoare a obligatiei de participare la sedinta de informare privind avantajele medierii, s-a optat pentru eliminarea acestei dispozitii.

Trebuie sa ne amintim, insa, ca la inceputul anului 2013, in preajma intrarii in vigoare a prevederilor art. 60¹ la data de 1 februarie 2013, au avut loc ample miscari ale unor organizatii care au mers pana la demonstratii de strada si care au protestat fata de introducerea obligativitatii parcurgerii sedintei de informare asupra avantajelor medierii in materie penala. 

Personal, opinez ca ultima interventie legislativa face ca discutiile neelegante si pline de patima la adresa medierii, mai mult sau mai putin avizate, precum si acuzele nefondate la adresa mediatorilor sa inceteze definitiv prin eliminarea obligatiei legale de participare la sedinta de informare despre mediere.

Ramane de vazut insa, fata de noul context legal daca medierea va functiona sau nu in mod voluntar in materie penala.