Adrian Totolici: Uneori, nu stim sa ne bucuram!

Unde ati studiat si in ce perioada?

Adrian Totolici: Am invatat in mai multe scoli - din Panciu, Marasesti (Vrancea), Puiesti (Barlad - Vaslui). Am terminat liceul in 1976, an in care am si luat admiterea la Scoala Militara de Ofiteri de Aviatie - Boboc, Buzau (acum Academia de Aviatie), pe care am absolvit-o in 1979 cu licenta de pilot pe avioane clasice, fiind trecut in rezerva cu gradul de locotenent si primind repartitie guvernamentala la Aeroclubul Iasi.

La Iasi, am dat admitere in vara lui 1989 si-am intrat la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza, absolvind forma lunga cu prelungire de inca un an, cauzata de schimbarile din legislatia contabila. A fost in prima promotie care am dat examene de licenta cu specializarea economist finante-contabilitate, in 1995.

Ce experienta profesionala aveti? Ce realizari profesionale ati avut?

Adrian Totolici: Am zburat ca pilot pe avioane de sport, antrenament, tractari planoare, parasutism si pe planoare in cadrul Aeroclubului Central Roman, Aeroclubul Iasi, dar si in altele, din 1979 pana in 1988. Am obtinut relativ repede calificarile de pilot comandat si pilot instructor, fiind promovat in functia de comandant al Aeroclubului din Iasi. Asa am devenit, la acea vreme, la varsta de 27 de ani, cel mai tanar comandant al unui aeroclub din Romania. Am plecat, in 1988, la Aviatia Utilitara (Aerobaza Iasi), unde am zburat in misiuni aviochimice la agricultura, paduri si alte asemenea misiuni pana in 1995.

Dupa 1990, nevoia de aviatie utilitara a scazut treptat, astfel ca, in 1995, m-am decis sa las aviatia si sa valorific economist-finantistul din mine. Asa am lucrat ca economist in departamentul comercial al unui dealer Motorola (radiocomunicatii), apoi tot comercial cu alt dealer auto (Fiat-Iveco).

In paralel, intre 1997 si 2007, am avut si o firma, infiintata si administrata de mine. Am facut comert si distributie cu diferite produse de consum, ponderea fiind consumabile IT, audio, video, media si avand de la 5 pana la 11 salariati.

In 1999 am mai schimbat profilul, ajungand in serviciul logistic al Directiei Regionale Vamale Iasi, doar pentru aproape un an, dupa care mi-am vazut de activitatea in firmulita mea.

In 2007, a interveni o schimbare legislativa care mi-a permis sa ies la pensie ca fost pilot de aviatie, indeplinind conditiile de varsta (peste 50) si de vechime. Sigur ca nu am stat in parc la sah cu vecinii si-am avut de lucru mereu cu Asociatia de proprietari Scala, in care sunt presedinte de 6 ani, cu Asociatia Natioanal a Aviatorilor Pensionari, unde sunt cenzor de 4 ani.

Dar, cea mai placuta activitate din ultimii ani este cresterea si educatia celor doua nepotele care sunt adevarata mea bogatie. Sunt invidiat, in sensul bun, cred, de prieteni, colegi, vecini, pentru ca Odette (7 ani) si Cosette (10 ani) merg cu Adi (asa-mi spun, si nu bunic) la scoala, la vioara, la pian, inot, engleza, germana, dans sportiv, balet, sah. Sunt presedintele comitetul de parinti la o scoala si membru in comitet la cealalta, participand la multe activitati: sedinte, excursii, organizarea serbarilor de Craciun, de 8 Martie, de 1 Iunie. 

Sunt mandru de nepoate si pentru ca merg pe urmele mele, ale sotiei mele (si ea a absolvit doua facultati), ale fiicei si ginerelui meu, care sunt adevarati profesionisti in domeniile lor. Fiica mea lucreaza intr-o banca, fiind licentiata in drept si stiinte economice, iar ginerele e cadru didactic la Automatica - Calculatoare (a devenit sef de lucrari, inginer doctor la 35 de ani).

De ce v-ati indreptat spre aceste profesii?

Adrian Totolici: Spre aviatie, poate destinul. In liceu spre sfarsitul clasei a X-a am iesit pe primul loc la o aplicatie premilitara. Atunci am fost numit comandant al premilitarilor pe liceu. In acesta calitate, impreuna cu directorul adjunct, am stabilit care dintre elevii cei mai buni din liceu vor beneficia de tabere gratuite, de la 3 saptamani pana la 1,5 luni, in timpul vacantei de vara. Pe lista repartizata liceului nostru, aveam si un loc la aviatie (planorism), dar nu am reusit sa convingem niciunul dintre elevii buni sa se inscrie la aviatie.

Si-atunci am primit "sarcina", ca tanar premilitar, sa dau exemplu de curaj, sa nu ne facem liceul de rusine ca nu avem elevi curajosi. Asa am ajuns sa zbor cu planorul, la Aeroclubul Iasi, o luna si jumatate. La examenul in zbor la finalul taberei, am primi brevet si instructorul m-a felicitat, spunandu-mi in particular ca am "mana de plilot" si ca nu am pierdut vremea degeaba. Dupa doi ani, terminand liceul, am intrat la aviatie.

Cum se desfasoara o zi de-a dumneavoastra?

Adrian Totolici: De la 7,30 pana la 8, merg cu fetele la scoala. Intre 9 si 11, imi fac treaba la asociatia de proprietari. La 12 - 13, aduc fetele de la scoala si ma ocup de ele pana seara. Adica mancam, adesea dormim maxim o ora, facem temele. Aproape zilnic plec cu ele pe la ora 16 - 17 la diverse activitati programate (dans, muzica, limbi straine) si ne intoarcem pe la 19 - 20. Intre timp, mai intru pe calculator, pe internet, si mai ales pe Avocatnet.ro, care a devenit o activitate permanenta, de vreo 5-6 ani.

Ce inseamna succesul?

Adrian Totolici: Nu stiu sa definesc succesul meu. Unii poate viseaza la succes, dar eu l-am avut, l-am realizat facand lucruri cat am putut mai bine. Incercand si facand lucrurile bine, vin si rezultatele, succesul.

Cand si din ce motive ati decis sa va inregistrati pe forumul AvocatNet.ro?

Adrian Totolici: Prin 2008, cautand informatii pe net, ceva legislatie, am descoperit Avocatnet.ro si, de atunci, am ramas dependent de activitatea de pe forum si legat de colectivul AvocatNet.

Cat timp alocati in prezent forumului AvocatNet.ro?

Adrian Totolici: Aproape zilnic activez pe AvocatNet, de la una la trei-patru ore, uneori.

Cat de important este acest forum pentru dumneavoastra?

Adrian Totolici: Cred ca este atat de important ca o persoana apropiata, o persoana pe care o intalnesti des si cu placere. AvocatNet mi-a dat inspiratia sa fac si sa administrez cateva forumuri:

• Forumul Asociatiei de proprietari Scala: http://scala.forumgratuit.ro/;
• Forumul Asociatiei Nationale a Aviatorilor Pensionari din Romania: http://anap.pro-forum.us/;
• Forumul clasei in care invata Cosette: http://clopotel.forumer.ro/;
• Forumul clasei in care invata Odette: http://clopotei.forumer.ro/.

Care sunt cele mai importante aspecte atunci cand consiliati pe cineva?

Adrian Totolici: Incerc sa aflu mai intai adevarul, sa ma lamuresc eu cum stau lucrurile. Si asta, daca se poate, fara a deranja mult cu intrebari suparatoare, ci, mai degraba, pliindu-ma pe cerintele celui ce are nevoie de mine. Sigur ca nu intotdeauna reusesc sa inteleg exact situatia si sa formulez un raspuns corect, dar atunci iese in evidenta avantajul forumului, pentru ca apar alti participanti la discutie si problema se lamureste. Adica, decat sa ma grabesc si sa exprim ceva gresit, mai bine astept, ma documentez, aflu parerea altora.

Care sunt principiile dupa care va ghidati in viata?

Adrian Totolici: In copilarie gresim mai mult, la tinerete inca gresim, dar mai putin, dar dupa ani de experienta si activitate nu trebuie sa ne mai permitem greseli. Sa facem lucrurile cat mai corect, pentru ca, odata cu trecerea anilor, sa avem ce culege.

Ce lectii zilnice ne ofera viata, iar noi nu suntem atenti la ele?

Adrian Totolici: Zilnic, soarele rasare ca sa ne bucure si, uneori, nu stim sa ne bucuram. Zilnic, vedem cum li se intampla unora lucruri rele, pentru ca nu respecta anumite reguli de viata, dar noi nu suntem atenti la actiunile noastre gresite si credem ca noua nu ni se poate intampla vreodata asa ceva.

Care sunt cele mai pretioase lucruri pe care le detineti? Ce le face pretioase?

Adrian Totolici: Familia. Imi sunt pretiosi parintii pe care inca-i am. Imi sunt pretiosi membrii familiei cu care-mi petrec viata: sotia, copiii, nepotii. Sunt pretiosi pentru ca-i iubesc si ei ma iubesc.

Portret in cuvinte

Pastrez....amintirile frumoase si uit de evenimentele neplacute.

Mi-as dori... O tara cu mai multi oameni adevarati. Cred ca sunt totusi cam putini oameni adevarati acum in preajma noastra. Mi-as dori ca oamenii din preajma mea, vecinii, colegii si prietenii... sa fie fericiti, chiar bogati, nu ca sa-mi dea mie, dar sa nu-mi fie rusine de rusinea lor, cand nu au si-mi cer mie sau altora ca mine.

Ma tem cel mai putin de.... de ziua de maine, pentru ca am incredere in inteligenta oamenilor si in puterea lor de a progresa.

Ma tem cel mai mult de.... greseala unuia facuta din nestiinta sau prostie.

Niciodata nu voi renunta la..... a gandi logic.

Daca as fi putut sa aleg o alta meserie, aceea ar fi fost de..... avocat, magistrat.

Daca viata mea ar fi o carte autobiografica, atunci i-as pune titlul..... "O viata frumoasa!".

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".