Un gest de politețe care poate să aducă pacea: Mai știm cum să salutăm?

Ziua Mondială a Salutului este o inițiativă lansată în 1973 de Brian McCormack, absolvent al Universității de Stat din Arizona și de Michael McCormack, absolvent al Universtității Harvard, ca un raspuns la conflictul din toamna anului 1973 dintre Egipt și Israel, cunoscut drept Războiul Yom Kippur.

De asemenea, 30 de laureați ai premiului Nobel au recomandat folosirea Zilei Mondiale a Salutului ca instrument pentru mentțnerea păcii și ca pe o ocazie pentru oricine din lume să contribuie la procesul de creare a păcii.

Semnificația acestei zile este aceea de a protesta nonviolent la adresa războiului, promovând comunicarea între oameni. Mai exact, ideea este că prin comunicare se poate găsi o rezolvare a conflictelor și se poate menține pacea.

Însa pana sa ajungem la ideea de promovare a păcii, am putea arunca o privire la gestul de bază în jurul căruia se construiește această idee, respectiv salutul. Un gest aparent mărunt, de politețe, salutul reprezinta expresia verbală sau nonverbală cu care întâmpinăm o persoană.

Ludovic al XIV-lea o saluta și pe ultima bucătăreasă cu aceeași curtoazie pe care o manifesta și față de strălucitoarea domnișoară Louise de Valliere. Numai snobii pot crede că demnitatea lor e micșorată de un salut", scrie Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere astăzi.

"În societatea tribală, oamenii strigau sau făceau semne pentru a-i feri pe ceilalți de un pericol sau pentru a-și anunța semenii că au găsit hrana. Dar, ca multe lucruri vitale la origine, și salutul a devenit un simbol. Astăzi, salutul impune un anume ceremonial, care ridică multe probleme. Să știi să saluti e, într-adevăr, dovada că știi să respecți uzanțele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Deși formulele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are mimica, poziția corpului, ținuta și o infinitate de nuanțe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, cu condiția să mai adaugi încă un mic gest. Orice salut este o formă de politețe, dar nu implică același grad de cordialitate", menționează Aurelia Marinescu.

După cum precizează autoarea, la țara există încă bunul și străvechiul obicei de a-i saluta pe toți cei pe care îi întâlnești, fie că sunt cunoscuți, fie că sunt necunoscuți. Sentimentul de apartenență la aceeași comunitate este încă viu și a nu saluta înseamnă a-ți atrage antipatia, notează sursa citată.

În schimb, la oraș, lucrurile stau diferit. Iată câteva dintre regulile de bază ale salutului, enumerate de Aurelia Marinescu:

1. Barbatul salută primul femeia, chiar dacă ea este mai tânără. 

2. La rândul ei, femeia va răspunde la salut printr-un surâs. În Europa, regula este: domnul salută, doamna răspunde.

3. De asemenea, doamna mai tânăra o salută pe cea mai în vârsta, care îi răspunde la salut.

4. Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan.

5. Tânărul sau tânăra îi salută pe cei mai în vârstă.

6. Noul venit îi salută pe cei deja adunați. Mai exact, persoana care intră într-un local salută, iar cei care se află acolo raspund. Această regula este valabila în restaurante, compartimente de tren, săli de așteptare, lifturi, magazine.

7. În armată, inferiorul îl salută pe superiorul său.

8. Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință.

Nu uitați! Este obligatoriu să răspunzi la salut, deoarece, a refuza înseamnă să-l jignești grav pe cel care ți s-a adresat. Uităm repede un salut care ne-a fost acordat din greșeală, dar nu uităm niciodată că n-am fost salutați de cineva cunoscut, mai menționează Aurelia Marinescu.