La cine rămân copiii după divorţ: Ce prevede legislaţia românească?

Prin intermediul Rezoluţiei nr. 2079 (2015), care a fost adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pe 2 octombrie, statelor membre li se recomandă să adopte în legislaţia proprie măsuri pentru asigurarea egalităţii între mame şi taţi în cazul autorităţii părinteşti.

Propunerile fac referire inclusiv la divorţ şi sunt menite să elimine orice dezavantaje pe care taţii le pot întâmpina în timpul exercitării autorităţii părinteşti.

"Implicarea ambilor părinţi în creşterea copilului lor este benefică pentru dezvoltarea acestuia. Rolul taţilor vizavi de copiii lor (...) trebuie să fie mai bine recunoscut şi apreciat în mod corespunzător. Răspunderea părintească comună implică faptul că părinţii au anumite drepturi, obligaţii şi responsabilităţi vizavi de copiii lor. Adevărul este, totuşi, că taţii se confruntă uneori cu legi, practici şi prejudecăţi ce îi pot lipsi de relaţii durabile cu copiii lor. (...) În plus, Adunarea crede cu tărie că dezvoltarea răspunderii părinteşti comune ajută la transcenderea stereotipurilor de gen cu privire la rolurile femeilor şi bărbaţilor în familie (...)", scrie în rezoluţie.

Printre principalele recomandări incluse în documentul amintit se numără:

• abrogarea prevederilor legale ce stabilesc diferenţe bazate pe starea civilă între părinţii care şi-au recunoscut copilul;
• introducerea în lege a principiului reşedinţei comune în urma unei separări, cu ajustarea duratei de timp în care copilul locuieşte cu fiecare părinte în funcţie de nevoile şi interesele acestuia (excepţiile fiind limitate doar la cazurile de abuz/neglijare sau violenţă domestică);
• asigurarea de drepturi egale pentru părinţi vizavi de copiii lor (în lege şi în practica administrativă), garantându-se fiecărui părinte dreptul de a fi informat şi de a avea un cuvânt de spus în deciziile importante ce afectează viaţa şi dezvoltarea copilului lor, în interesul superior al acestuia;
• respectarea dreptului copiilor de a fi ascultaţi în toate problemele ce îi afectează, atunci când se consideră că au o înţelegere suficientă a aspectelor în cauză;
• introducerea concediului parental plătit şi pentru taţi, de preferat fiind modelul perioadelor netransferabile de concediu.

Notă: România este membru al Consiliului Europei din octombrie 1993. Consiliul Europei este o organizaţie interguvernamentală regională ce promovează drepturile omului, democraţia şi statul de drept, însă aceasta nu poate emite legi cu caracter obligatoriu pentru statele membre. Cel mai cunoscut organism din cadrul Consiliului este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În caz de divorţ, autoritarea părintească este comună

Legislaţia autohtonă, prin intermediul noului Cod civil, stabileşte din 2011 că, atunci când intervine divorţul, autoritatea părintească revine în comun mamei şi tatălui, aşa cum ne-a explicat la acel moment o avocată de la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

"De la bun început, facem precizarea că situaţia copilului din afara căsătoriei, a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii, rămâne în noua reglementare aceeaşi ca a copilului din căsătorie, în caz de neînţelegeri aplicându-se, prin asemănare, regulile de la divorţ. Potrivit art. 397 din noul Cod civil, regula o reprezintă exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, «afară de cazul în care instanţa decide altfel»", a precizat Christina Vlădescu.

De reţinut este că, în actul normativ menţionat, locuinţa copilului după divorţ este stabilită de instanţă la unul dintre părinţi doar dacă mama şi tatăl nu ajung la o înţelegere sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului.

"Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi", este subliniat şi în Legea drepturilor copilului.

Codul civil mai dispune şi că orice copil are dreptul să fie ascultat. În cazul procedurilor administrative/judiciare ce îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de zece ani este obligatorie, însă minorul poate fi ascultat şi dacă este mai mic de-atât,când autoritatea competentă apreciază că este necesar pentru soluţionarea cauzei.

În altă ordine de idei, taţii au dreptul, conform Legii nr. 210/1999, la concediu paternal de cinci zile, după naşterea copilului, iar potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, la concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an/doi ani.