Dispozițiile Codului de procedură fiscală arată că actul administrativ-fiscal poate fi nul în oricare dintre următoarele situații:
A. este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competenţa;
B. nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal (cu excepţia actelor administrativ-fiscale tipărite prin intermediul unui centru de imprimare masivă, care sunt valabile şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplinesc cerinţele legale aplicabile în materie), precum şi organul fiscal emitent;
C. este afectat de o gravă şi evidentă eroare, atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa. Concret, există câteva situații clare de acte afectate de o gravă și evidentă greșeală, după cum urmează:
- decizia de impunere este emisă pe numele unei persoane care, potrivit legii, nu are statut de contribuabil;
- deciziile de calcul accesorii sunt emise eronat, adică nu există obligația fiscală principală;
- decizia de impunere este emisă pe numele unei societăți radiate din registrul comerțului.
Codul de procedură fiscală mai prevede și faptul că sunt anulabile orice acte administrativ-fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele menționate anterior.
Nulitatea se poate constata de către organul fiscal competent sau de către organul de soluţionare a contestaţiei, la cerere sau din oficiu, conform Codului de procedură fiscală. Concret, în situaţia în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.
Notă: Situațiile descrise la începutul articolului la punctele A şi C, în urma cărora un act devine nul în prezent, nu se regăseau în vechiul Cod de procedură fiscală. Astfel, potrivit articolului 46, un act administrativ-fiscal devenea nul doar în cazul în care lipsea unul dintre elementele documentului, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Ce consecințe are anularea, desființarea sau modificarea unui act administrativ fiscal
Noul Cod de procedură fiscală stabilește, la articolul 50, că după anularea sau desființarea totală sau parțială, cu titlu definitiv, a unor acte administrativ-fiscale prin care au fost stabilite creanțe fiscale principale se vor anula, desființa sau modifica, total sau parțial, și următoarele:
- actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrativ-fiscale anulate, desființate sau modificate;
- actele administrativ-fiscale subsecvente, emise în baza actelor administrativ-fiscale anulate, desființate sau modificate, chiar dacă documentele prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau cele subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare sau nu au fost contestate.
Notă: Actele administrative subsecvente sunt acele acte care decurg dintr-un act administrativ principal. De exemplu, decizia de soluționare a contestației are ca acte subsecvente raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.
În această situație, organul fiscal trebuie să emită, ori din oficiu, ori la cererea contribuabilului/plătitorului, un nou act administrativ-fiscal. Cu ajutorul acestuia, se desființează sau se modifică, după caz, actele prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrativ-fiscale subsecvente.
Vechiul Cod de procedură fiscală conținea prevederi similare, cu excepția faptului că se menționa precis, la alineatul 3 al articolului 47, că actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate se anulează sau se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau nu căi de atac.
De la 1 ianuarie, în Codul de procedură fiscală se regăsesc și prevederi referitoare la efectele anulării unui act administrativ-fiscal. Astfel, de fiecare dată când un document fiscal este anulat, organul fiscal competent are obligația să emită un altul, „dacă acest lucru este posibil în condițiile legii”.
Important! Trebuie știut faptul că există două situații în care emiterea unui alt act administrativ-fiscal nu este posibilă: atunci când termenul de prescripție prevăzut de lege s-a împlinit şi atunci când viciile care au condus la anularea actului administrativ-fiscal privesc fondul actului.