Ce trebuie să știi despre nulitatea actelor fiscale, precum și despre anularea, desființarea sau modificarea acestora

Potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actele administrativ-fiscale emise de organele fiscale sunt nule de drept în oricare dintre următoarele situaţii:

• sunt emise cu încălcarea prevederilor legale privind competenţa;
  
  
• nu cuprind unul dintre elementele acestora referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului sau plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia actelor administrativ-fiscale emise pe suport hârtie, ce sunt tipărite prin intermediul unui centru de imprimare masivă, care sunt valabile și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal și ștampila acestuia, cu condiția îndeplinirii cerințelor legale aplicabile în materie, precum şi organul fiscal emitent;
  
  
• sunt afectate de o gravă şi evidentă eroare. Actele administrativ-fiscale sunt afectate de o gravă şi evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestora sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actelor, ar fi determinat neemiterea lor;
  
  
• organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluţia adoptată de organul fiscal sau de instanţa de judecată potrivit art. 6 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în cazul în care contribuabilul sau plătitorul a prezentat organului fiscal anterior emiterii actului administrativ-fiscal respectiva opinie. Astfel, potrivit reglementărilor legale menționate anterior, organul fiscal are obligația de a respecta principiul exercitării dreptului de apreciere, în acest sens fiind obligat să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor, precum și soluția emisă adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ-fiscal sau de instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă, dacă există astfel de documente emise anterior pentru situații de fapt similare la același contribuabil;
  
  
• organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei în cazul emiterii noului act administrativ-fiscal potrivit dispozițiilor art. 279 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, care stipulează că „Prin decizie se poate desfiinţa, total sau parţial, actul administrativ atacat în situaţia în care, din documentele existente la dosar şi în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situaţia de fapt în cauza supusă soluţionării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent şi de contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei. Pentru un tip de creanţă fiscală şi pentru o perioadă supusă impozitării, desfiinţarea actului administrativ fiscal se poate pronunţa o singură dată”;
  
  
• emiterea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de către organul de inspecţie fiscală după încetarea inspecţiei fiscale potrivit art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, respectiv emiterea raportului de verificare şi a deciziei de impunere de către organul fiscal după încetarea verificării situaţiei fiscale personale potrivit art. 140 alin. (6), coroborat cu art. 147 şi art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, fără ca acestea să fie reluate, potrivit legii. Astfel, dispozițiile art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevăd că, în cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute pentru durata efectuării inspecției fiscale, inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În ipoteza în care, totuși, aceste acte sunt emise fără ca inspecția fiscală să fie reluată, atunci actele administrativ-fiscale vor fi sancționate cu nulitatea. Aceeași sancțiune se aplică și raportului de verificare și deciziei de impunere emise de către organul fiscal după încetarea verificării situației fiscale personale în urma nerespectării termenului legal privind finalizarea acesteia;
  
  
• organul fiscal emite raport de inspecţie fiscală sau de verificare a situaţiei fiscale personale şi decizie de impunere sau decizie de modificare a bazelor de impozitare ori decizie de nemodificare a bazelor de impozitare sau decizie pentru regularizarea situaţiei ori decizie de încetare a procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale, în situaţia în care se fac constatări în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare/valorii în vamă care fac obiectul inspecţiei fiscale/controlului vamal, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132 din Codul de procedură fiscală, care vizează sesizarea organelor de urmărire penală, respectiv obligația organului de inspecție fiscală de a sesiza organele judiciare competente în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.

Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent, situație în care acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului, sau de organul de soluţionare a contestaţiei, la cerere sau din oficiu.

Actele administrativ-fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele precizate mai sus sunt anulabile.

Anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrativ-fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea sau modificarea, totală sau parţială, atât a actelor administrativ-fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în actele administrativ-fiscale anulate, desfiinţate ori modificate, cât şi a actelor administrativ-fiscale subsecvente emise în baza actelor administrativ-fiscale anulate, desfiinţate sau modificate, chiar dacă  actele administrativ-fiscale subsecvente sau pentru accesorii au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. 

În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului sau plătitorului, emite un nou act administrativ-fiscal, prin care desfiinţează sau modifică în mod corespunzător actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrativ-fiscale subsecvente.

Efectele anulării actului administrativ-fiscal sunt următoarele:

• organul fiscal competent emite un alt act administrativ-fiscal, dacă acest lucru este posibil în condiţiile legii;
• emiterea unui alt act administrativ-fiscal nu mai este posibilă dacă s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege ori viciile care au condus la anularea actului administrativ-fiscal privesc fondul actului.