CCR: "Constituţia nu consacră dreptul la fumat şi nici drepturi specifice ale fumătorilor"

Decizia CCR nr. 29/2016, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a mai multor senatori referitoare la Legea antifumat, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 196 din 16 martie.

Criticile de neconstituţionalitate ale senatorilor au vizat două aspecte principale: definiţia spaţiul public închis şi reglementarea restrictivă a spaţiilor exceptate de interdicţia la fumat. Totodată, a fost invocată şi interdicţia de a vinde la bucată ţigările de foi. Toate au fost respinse de judecătorii Curţii.

Locuinţele NU intră în sfera spaţiilor publice închise

Senatorii au susţinut că, din moment ce orice spaţiu destinat utilizării colective este inclus în definiţia spaţiului public închis, interdicţia de a fuma se aplică şi locuinţelor, fiind încălcate dreptul de proprietate privată şi dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi.

În acest caz, judecătorii au apreciat că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au interpretat eronat sintagmele folosite în lege. "Din contextul reglementării criticate rezultă intenţia legiuitorului de a se referi la toate spaţiile publice închise, cele două sintagme utilizate în cuprinsul definiţiei referindu-se deopotrivă la natura publică («spaţiu accesibil publicului») şi la destinaţia publică a spaţiului («destinat utilizării colective»). Altfel spus, în contextul reglementării analizate, noţiunea de «colectiv» trebuie interpretată în corelaţie cu aceea de «public», la care se raportează. Ca urmare, oricât de generale ar fi sintagmele utilizate de legiuitor pentru circumstanţierea noţiunii de «spațiu public închis», este de domeniul evidenţei că nu se referă şi la locuinţe, pentru că acestea nu sunt spaţii publice nici prin natura lor, nici prin destinaţie", este explicat în Decizia CCR nr. 29/2016.

Fumătorii nu pot susţine că sunt discriminaţi

Referitor la excepţiile de la interdicţia de a fuma, aplicabile celulelor pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă şi zonelor de tranzit ale aeroporturilor internaţionale, senatorii au susţinut că se face o discriminare între cetăţenii care pot fuma în aceste spaţii şi restul fumătorilor. Parlamentarii au invocat aici încălcarea dreptului de a dispune de propria persoană, dreptul de proprietate privată şi dreptul de asociere.

Curtea a reţinut că această critică porneşte de la premisa falsă potrivit căreia ar exista drepturi specifice fumătorilor, astfel că existenţa unei discriminări nu poate fi susţinută din moment ce Constituţia nu consacră dreptul la fumat sau drepturi specifice fumătorilor.

"Critica formulată în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi porneşte de la o premisă falsă, respectiv aceea a existenţei unor drepturi specifice/distincte ale fumătorilor, a căror exercitare trebuie asigurată în mod egal pentru toate persoanele care fumează. Or, Constituţia nu consacră dreptul la fumat şi nici drepturi specifice ale fumătorilor, astfel că nu se poate susţine existenţa unei discriminări privind fumătorii sau între fumători prin reglementarea unor spaţii în care este interzis/permis fumatul. În plus, excepţiile stabilite de legiuitor au o justificare obiectivă, circumscrisă scopului legii. Astfel, nu sunt cuprinse în sfera interdicţiei prevăzute de lege ipotezele în care persoanele care au această deprindere/comportament ar fi în imposibilitate de a o/a-l exercita (celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă, respectiv zonele de tranzit din aeroporturi). În aceste situaţii, interdicţia de a fuma în celulă, respectiv aceea de a amenaja spaţii pentru fumat, după caz, ar fi avut ca efect, practic, interzicerea în sine a fumatului, câtă vreme nu există nicio posibilitate pentru fumătorii respectivi de a ieşi din spaţiile menţionate un interval de timp considerabil", punctează magistraţii.

În acelaşi timp, a fost respinsă şi critica de neconstituţionalitate care făcea referire la încălcarea dreptului de a dispune de propria persoană. Mai exact, s-a apreciat că acest drept constituţional este limitat şi că, având în vedere efectele consumului de tutun asupra sănătăţii, fumătorii sunt cei care trebuie să-şi adapteze comportamentul.

"Curtea reţine totodată că dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi nu are caracter absolut, acesta fiind condiţionat chiar de textul constituţional care îl reglementează: «persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şi bunele moravuri». Ca urmare, exercitarea unei opţiuni personale, în speţă aceea de a fuma, trebuie să ţină seamă de drepturile celor care nu au această opţiune. Atât fumătorii, cât şi nefumătorii pot frecventa spaţiile vizate de legiuitor prin interdicţia reglementată. Or, având în vedere consecinţele fumatului asupra vieţii şi sănătăţii, fumătorii sunt cei care trebuie să îşi adapteze comportamentul, astfel încât să nu încalce drepturile fundamentale ale celor care nu au această opţiune", este precizat în decizia apărută miercuri în Monitorul Oficial, subliniindu-se că nu poate fi susţinută nici pretinsa încălcare a dreptului de asociere.

În fine, judecătorii au ţinut să atragă atenţia asupra faptului că autorităţile nu interzic fumatul în sine, ci prevăd reguli mai stricte pentru prevenirea şi combaterea efectelor acestuia, "în realizarea unor deziderate comune, corespunzătoare unor standarde ridicate ale vieţii, sănătăţii şi mediului înconjurător".

Notă: Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă de CCR, astfel că, începând de astăzi, fumatul este interzis complet în spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la muncă şi în locurile de joacă pentru copii. Informaţii pe larg găsiţi aici.