Leasingul de personal în 2016: Cum poţi angaja salariaţi temporari şi când este rentabil să o faci

În prezent, leasingul de personal este reglementat de prevederile Codului muncii şi de Hotărârea Guvernului nr. 1256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară.

Munca prin agent de muncă temporară presupune existenţa a trei părţi/participanţi:

• salariatul temporar: persoană care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă;
• agent de muncă temporară: persoană juridică autorizată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia;
• uilizatorul: persoană fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

Cât poate dura o misiune de muncă temporară

Activitatea se prestează în baza unei misiuni de muncă temporară ce reprezintă perioada în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.

Termenul misiunii de muncă temporară nu poate fi mai mare de 24 de luni, însă durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu pot conduce la depăşirea unei perioade de 36 de luni.

Salariatul angajat cu contract de muncă temporară este pus la dispoziţia utilizatorului, de către agentul de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă. Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de probă pentru realizarea misiunii, a cărei durată nu poate fi, conform Codului muncii, mai mare de:

• două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună;
• cinci zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi trei luni;
• 15 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între trei şi şase luni;
• 20 de zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de şase luni;
• 30 de zile lucrătoare, în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului de muncă temporară mai mare de şase luni.

Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în aceleaşi condiţii ca ceilalţi salariaţi ai acestuia, salariul primit de către salariatul temporar neputând fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau o muncă similară.

În ce situaţii este rentabil să apelezi la salariaţi temporari

Serviciul de agent de muncă temporară este o soluţie rentabilă pentru organizaţiile care se află în una dintre următoarele situaţii:

• desfăşoară un proiect în ţară, în altă localitate decât cea în care îşi au sediul, şi au nevoie de angajaţi pentru o perioadă determinată;
• activează în domenii care prezintă o sezonalitate ridicată şi necesită un volum mai mare de personal în anumite perioade ale anului;
• se află la început de drum sau tocmai au demarat un nou proiect şi nu pot estima profitul activităţii recent începute, astfel că nu se pot face angajări pe perioade nedeterminate.

În tot acest proces, specialiştii agentului de muncă temporară pun la dispoziţie angajaţii temporari, asigură serviciile de salarizare şi administrare de personal, pun la punct aspectele legate de medicina muncii şi sănătate şi securitate în muncă împreună cu utilizatorul, implementând standardele acestuia privind pachetele de beneficii oferite salariaţilor temporari.

Agentul de muncă temporară este cel care:

• se întâlneşte cu salariaţii temporari şi îi informează despre documentele necesare angajării, condiţiile de muncă şi fişa postului;
• pregăteşte şi semnează documentele care sunt necesare angajării, cum ar fi contractul individual de muncă, regulamentul de ordine interioară sau declaraţiile privind veniturile suplimentare, persoanele aflate în întreţinere sau casa de sănătate la care este arondat salariatul;
• întocmeşte contractele individuale de muncă, actele adiţionale şi deciziile de înregistrare a acestora în registrul electronic de evidenţă a salariaţilor;
• elaborează modelul de pontaj, în acord cu solicitările utilizatorului;
• calculează salariile, procesează documentele primare legate de prezenţa unor elemente adiţionale de natură salarială;
• pregăteşte fişierele de bancă şi declaraţia unică 112;
• asigură managementul tichetelor de masă.

Practic, avantajele folosirii leasingului de personal vizează accesul rapid şi facil la forţa de muncă potrivită cerinţelor utilizatorului, reducerea costurilor şi a timpului necesar pentru recrutarea oamenilor potriviţi, accesul la servicii de consultanţă privind relaţiile de muncă şi salarizarea personalului.

Autorizarea agenţilor de muncă temporară

În ceea ce priveşte procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, HG nr. 1256/2011 statuează că autorizarea se face de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la propunerea agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale în a căror rază teritorială îşi au sediul.

În scopul obţinerii autorizaţiei de funcţionare, solicitanţii depun la agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale o cerere însoţită de un dosar de autorizare, ce trebuie să conţină următoarele documente:

• actul constitutiv sau actul adiţional la actul constitutiv, în care să fie menţionat obiectul de activitate "Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN", în copie legalizată;
• certificatul de înregistrare la registrul comerţului, emis de oficiul registrului comerţului, în care să fie menţionat obiectul principal de activitate precizat la punctul anterior, în copie legalizată;
• cazierul fiscal;
• certificate eliberate de instituţiile competente, care să ateste că solicitantul nu înregistrează debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;
• certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, care trebuie să cuprindă menţiuni din care să rezulte că solicitantul nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii;
• dovada constituirii garanţiei financiare;
• declaraţie pe propria răspundere a solicitantului din care să reiasă că n-a fost sancţionat contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale.

Atenţie! Filialele solicitanţilor trebuie supuse în mod separat procedurii de autorizare.