Munca prin agent de muncă temporar este reglementată în Codul muncii și, în mod special, în HG nr. 1256/2011. Trei actori sunt implicați în leasingul de personal: agentul de muncă temporară, salariatul de muncă temporară (între care se încheie un contract de muncă pe perioadă ne/determinată) și utilizatorul.
Agentul de muncă e cel care îi pune la dispoziție utilizatorului, printr-o înțelegere distinctă, pe unul dintre salariații săi, cu caracter temporar. Agentul e cel care îi plătește însă salariul celui trimis temporar să lucreze pentru utilizator (principalele aspecte de reținut în materia muncii temporare, în acest material).
Dacă punerea la dispoziție se face printr-un contract între agent și utilizator, întrebarea este: ce anume se încheie sau ar trebui încheiat între agent și salariatul pe care îl pune la dispoziție? Cu alte cuvinte, dacă, de exemplu, agentul are trei misiuni de muncă temporară în care îl poate trimite pe salariatul X în anul curent, ar trebui să existe un consimțământ marcat de fiecare dată între cei doi și, dacă da, sub ce formă?
Practic, la fiecare misiune trebuie să existe un document care să aibă și rolul de informare, totodată, a angajatului X că misiunea sa durează o anumită perioadă de timp, în ce condiții se va desfășura, cine e utilizatorul, sediul acestuia, cuantumul și modalitatea remunerării, a explicat recent consilierul juridic specializat în relații de muncă, Dan Năstase, într-un webinar organizat de avocatnet.ro pe tema contractelor pe perioadă pe perioadă determinată și muncii prin agent de muncă temporară.
Acordul salariatului ar fi însă obligatoriu de fiecare dată? „Este nevoie și de acordul salariatului pentru a presta așa cum și utilizatorul poate fi sau nu de acord cu salariatul pe care îl punem la dispoziție agentul de muncă temporară (...) În principiu, este mai bine un act adițional astfel încât să evităm toate problemele cu privire la exprimarea voinței - «Adițional la contractul de muncă dintre noi cu privire la misiunea X»”, a explicat specialistul.
Misiunea de muncă temporară se stabilește pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni, potrivit Codului muncii, iar, cu toate prelungirile eventuale, nu se pot depăși 36 de luni. Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară. Negocierea salariului se face cu agentul temporar de muncă, evident, chestiunea salariului minim brut pe țară trebuie respectată și aici.