Întreprinderea individuală este forma de activitate economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. De altfel, desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale este reglementată în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, acelaşi act normativ care guvernează şi activitatea persoanelor fizice autorizate (PFA).
De altfel, o astfel de formă de activitate reprezintă o „extensie” a personalităţii titularului (o extensie profesională), iar activitatea sa economică este desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzatorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit actului normativ citat, pot deveni titulari ai unei întreprinderi individuale orice cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene, care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.
De asemenea, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei II trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.
Paşii pentru înfiinţarea unei II
Conform normelor în vigoare, întreprinzătorii persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice.
Pentru a înființa o întreprindere individuală, viitorul titular trebuie să întocmească documentația necesară pe care să o depună la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (ORCT) în raza căruia acesta își stabilește sediul profesional, la ghișeu, prin corespondență sau prin biroul de asistență și reprezentare din cadrul primăriilor.
Prima etapă în procedura de înfiinţare o reprezintă, la fel ca în cazul altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, rezervarea denumirii, prin depunerea la ORCT a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă (original), completată cu cel puţin trei denumiri, în ordinea preferinţelor şi achitarea taxei de registru, al cărei cuantum actual este de 72 de lei.
Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), activitatea unui profesionist, titular al unei întreprinderi individuale, se compune din numele titularului întreprinderii, scris în întregime, sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma "întreprindere individuală".
În ceea ce priveşte formularul utilizat pentru rezervarea denumirii, acesta poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei. Odată ridicată dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.
A doua şi ultima etapă a înfiinţării întreprinderii individuale constă în înregistrarea efectivă la Registrul Comerţului a cererii de înregistrare şi autorizare a funcţionarii (formular disponibil aici), împreună cu dosarul cuprinzând toate actele necesare pentru înfiinţarea acesteia, după cum urmează:
- cererea de înregistrare (original);
- dovada verificării disponibilității și rezervării firmei (original);
- cartea de identitate sau pașaportul titularilor întreprinderii individuale, în copie conformă cu originalul;
- documente care atestă drepturile de folosință asupra sediului profesional/punctelor de lucru - original sau copie legalizată;
- dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinației imobilelor colective cu regim de locuință, prevăzut de Legea nr. 230/2007 (completat pe formular-tip, original).
- specimenul de semnătură al întreprinzătorului persoană fizică titulară a întreprinderii individuale (original); specimenul de semnătura al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale se depune la ORCT odată cu cererea de înregistrare și poate fi dat în fața notarului public, în formă legalizată, ori în fața directorului ORCT sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura;
- declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii (completat formular-tip, original);
-
dacă este cazul:
- precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înțelege să afecteze folosința spațiului în vederea stabilirii sediului profesional al întreprinderii individuale (declarație etc.);
- documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declarație pe proprie răspundere);
- dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru.
Aşadar, persoanele care doresc să înfiinţeze o II trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.
Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al unei II, la fel ca în cazul unei PFA sau a unei întreprinderi familiale, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată. În plus, pe lângă aceste documente, titularul trebuie să depună la Registrul Comerțului și acte care să ateste pregătirea profesională sau, după caz, experiența profesională (fotocopii certificate olograf), pentru a demonstra calificarea în domeniul de activitate ales.
Concret, pentru demonstrarea calificării, titularul întreprinderii individuale trebuie să fie pregătit să prezinte unul sau mai multe dintre următoarele documente:
- diplomă;
- certificatul sau adeverința prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
- certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
- certificatul de competență profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declarație de notorietate cu privirea la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localității respective în mod gratuit, în cazul meseriilor tradiționale artizanale);
- atestatul de recunoaștere și/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
- atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinatate, în afara sistemului de învăţământ;
- orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.
În plus, potrivit legii, II are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de această întreprindere, pe baza declaraţiei pe propria răspundere (un model găsiţi în fişierul ataşat acestui articol) şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei II poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.
În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, acesta reprezintă, potrivit OUG nr. 44/2008, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.
Practic, II răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul său.
Durata şi costurile înfiinţării unei II
În ceea ce priveşte costurile de înfiinţare, acestea sunt mai mici decât în cazul înmatriculării, spre exemplu, a unei societăţi cu răspundere limitată. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul ONRC, titularul II trebuie să achite 144 de lei la casieriile Oficiului, dintre care 90 de lei reprezintă taxa de registru, iar 54 de lei - un procent aplicat taxei de registru.
Desigur, acestora li se adaugă suma de 72 de lei, plătită pentru rezervarea denumirii noii entităţi, dar şi costurile cu copiile legalizate, copiile xerox ale documentelor ataşate la dosar şi, dacă este cazul, costurile privind specimenul de semnătură.
Vă reamintim că, în conformitate cu normele în vigoare, specimenul de semnătură al titularului întreprinderii individuale se depune la oficiul registrului comerţului odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
Notă: Dacă titularul întreprinderii individuale este cetăţean străin, acesta trebuie să achite şi taxele privind echivalarea studiilor de către autorităţile române.
Cât despre soluționarea dosarului, această atribuţie revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, care poate dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate. Dacă dosarul este complet şi cuprinde toate documentele solicitate, Oficiul Registrului Comerţului eliberează, de obicei, actele privind înmatricularea noii entităţi în termen de trei zile de la depunere.
II nu poate răspunde penal în calitate de persoană juridică
Aşa cum am precizat anterior, II nu are personalitate juridică, ceea ce înseamnă, automat, că nu poate răspunde penal în această calitate. De altfel, acest aspect a fost lămurit la începutul anului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) printr-o decizie publicată în februarie în Monitorul Oficial.
"(...) Întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal", este precizat în decizia Curţii.
Prin urmare, întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, fiind o formă de organizare desfăşurată pe riscul întreprinzătorului persoană fizică. Astfel, acesta din urmă este subiectul de drept în relaţiile cu terţii, el răspunzând pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.
Cu alte cuvinte, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere, dacă patrimoniul de afectaţiune nu este suficient pentru acoperirea debitelor, aspect pe care l-am menţionat şi anterior.
Notă: Mai multe detalii despre decizia ICCJ găsiţi aici.
Titularul unei II nu se poate angaja singur. Ce alternative are?
Cum întreprinderea individuală nu are personalitate juridică distinctă de persoana fizică ce a creat-o, această formă de activitate reprezentând practic o extensie profesională a titularului, rezultă că acesta din urmă nu se poate angaja singur.
Totuşi, întreprinzătorul titular al unei II îşi poate angaja soţul/soţia ori copiii. Mai precis, întreprinderile individuale pot angaja, în baza legii, la fel cum o face, spre exemplu, o societate.
În acest caz, II trebuie să se înregistreze pentru a putea opera în Registrul electronic de evidenţă a salariaţilor (Revisal/Reges), să respecte prevederile Codului muncii şi ale legislaţiei muncii privind angajarea sau să întocmească un Regulament intern, în conformitate cu normele în vigoare.
Prin urmare, o II poate acorda salariaţilor ei tichete de masă, vouchere de vacanţă (caz în care e nevoie de un buget de venituri şi cheltuieli) sau tichete cadou.
Notă: În acest articol găsiţi o analiză a completă a PFA, II şi IF care au salariaţi.
Ce taxe şi contribuţii sociale plătesc anul acesta titularii II?
Titularul unei întreprinderi individuale datorează statului atât impozit pe venit, cât şi contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii şi la cel de sănătate. În plus, dacă întreprinderea individuală are angajaţi cu contract individual de muncă, atunci trebuie plătite impozite şi contribuţii şi pentru aceştia.
Concret, titularul unei II trebuie să plătească pentru veniturile pe care le realizează un impozit de 16%. Potrivit reglementărilor în vigoare, totalul veniturilor încasate reprezintă venitul brut. Din acestea se scad cheltuielile deductibile, determinând venitul net. Impozitul pe venit se calculează aplicând 16% la venitul net.
Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în baza unei decizii de impunere calculată pe baza veniturilor obținute în anul anterior sau pe baza veniturilor estimate în declarația 220 pentru firmele înființate în anul curent.
Pe lângă impozitul de 16%, contribuabilii care realizează venituri din activități independente mai datorează obligatoriu la stat și contribuții sociale pentru veniturile realizate: contribuția de asigurări sociale -- CAS -- și contribuția de asigurări sociale de sănătate -- CASS --.
În ceea ce priveşte cota CAS pe care II o datorează la sistemul de pensii, aceasta se aplică din 2016 asupra venitului net obţinut, nu la o bază de calcul aleasă de contribuabil, aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului 2015. Totuși, acest venit nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Cum în 2016 câștigul salarial mediu brut este de 2.681 lei, baza de calcul pentru CAS nu poate fi mai mică de 938,35 lei.
Totodată, este important să precizăm că, în conformitate cu actualele prevederi, se poate opta între aplicarea cotei individuale de 10,5% sau a cotei integrale de 26,3%, opțiune care, odată exercitată, nu poate fi anulată în cursul anului respectiv, ci doar din anul următor.
Contribuția la pensii se plătește trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, iar regularizarea plății de CAS se face după ce titularul depune declarația 200 privind venitul realizat în anul anterior.
Dacă titularul II optează pentru o contribuție la pensii de 10,5%, atunci acesta va plăti la pensie cel puţin 98 de lei lunar (35% x 2.681 lei x 10,5%), ceea ce înseamnă 1.176 de lei/an.
De altfel, din 2016, persoanele fizice ce desfășoară activități independente (PFA, profesii liberale, întreprinderi individuale, asociaţii familiale) datorează obligatoriu cota individuală CAS de 10,5% calculată la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate. Fac excepție persoanele care au realizat în anul anterior venituri sub valoarea de 35% din salariul mediu brut, adică sub suma de 938 de lei/lună.
De asemenea, prin intermediului formularului 600, ele pot alege să plătească cota integrală de 26,3% a contribuției la pensii, care conține și contribuția angajatorului, de 15,8%, asigurând practic un stagiu complet de cotizare pentru pensie. Aplicând cota CAS de 26,3% asupra acestor valori, II va plăti la pensie minimum 247 lei (35% x 2.681 lei x 26,3%) pe lună, adică 2.964 lei într-un an.
În ceea ce priveşte cea de-a doua contribuţie pe care persoanele ce desfăşoară activităţi independente trebuie să o plătească, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%, baza de calcul diferă în funcție de modul de impunere - în sistem real sau pe baza normei de venit.
Astfel, pentru impunerea în sistem real baza de calcul este reprezentată de venitul net anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale (diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale).
În cazul impozitării la norma de venit baza de calcul este valoarea anuală a normei de venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară (care din 1 mai 2016 este de 1.250 de lei), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.
Plata contribuțiilor la sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual. Astfel, în baza declarației de venit estimat (Formular 220) sau a declarației de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată. Plată se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Totodată, pe lângă contribuţiile obligatorii, mai există și unele contribuții opționale, pentru care titularul întreprinderii individuale poate să opteze. Este vorba despre contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale, precum și contribuția pentru concedii și indemnizații (FNUASS). Spre exemplu, acesta poate alege să plătească FNUASS în cotă de 0,85% din veniturile supuse impozitului pe venit dacă dorește să beneficieze de indemnizații pentru concediile medicale. Mai multe detalii despre plata contribuţiilor facultative citiţi aici.
Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă AvocatNet.ro cu privire la înfiinţarea entităţilor cu sau fără personalitate juridică. Toate articolele din serie pot fi găsite AICI.