Opinie: Regimul microîntreprinderilor a fost complicat excesiv şi a adus avantaje fiscale minore

Condiţiile de încadrare a firmelor în categoria microintreprinderilor au fost modificate semnificativ de la 1 ianuarie 2016, atunci când au intrat în vigoare prevederile noului Cod fiscal. Astfel, plafonul de încadrare în acest sistem de impunere a fost majorat la 100.000 de euro, fiind introdus totodată şi un sistem diferenţiat de cote de impozitare, între 1% şi 3%.

Avantajele efective, din punct de vedere al economiilor realizate în baza unei cote mai scăzute, de exemplu de 1%, sunt minore, pentru că reducerea impozitului datorat asupra veniturilor societății este compensată de taxele mai mari plătite pentru cei doi salariați care trebuie angajați obligatoriu cu normă întreagă.
 
Dacă luăm în calcul și majorarea salariului minim, începând cu luna mai, observăm că pentru doi angajați societatea trebuie să plătească lunar la buget 1.226 de lei, cu 212 lei mai mult decât în perioadă ianuarie - aprilie, atunci când salariul minim brut a fost 1.050 de lei.
 
În condițiile în care o companie intenționează să angajeze unul sau doi salariați strict în scopul obținerii unei cote reduse de impozitare, trebuie reținut faptul că totalul taxelor aferente salariaților cumulate cu sumele ce trebuie achitate ca și impozit pentru microîntreprinderi, la o cifră de afaceri sub plafonul prevăzut pentru microîntreprinderi, nu reprezintă o taxare mai avantajoasă față de situația în care se optează pentru un procent mai mare de impozitare fără salariați.
 
Pe de altă parte, trebuie să punctăm și faptul că modificarea numărului de angajați înseamnă, automat, pe lângă trecerea la o altă cotă de impozitare, mai multă birocrație (declarații fiscale, modificări în Revisal etc). Așadar, fluctuațiile de personal pot afecta afacerea, iar acest fapt este destul de frecvent.

Care sunt cotele?

• 1% pentru microîntreprinderile cu cel puţin doi salariaţi sau start-upuri cu un salariat;
• 2% pentru microîntreprinderile cu un singur salariat;
• 3% pentru microîntreprinderile fără vreun salariat.

Acestea se aplică - în funcţie de evoluţia numărului de salariaţi - din trimestrul în care s-a efectuat modificarea.

Pentru microîntreprinderile care au unul sau doi salariați, al căror raport de muncă încetează, condiția referitoare la salariați se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați noi salariați. Pentru menținerea sau modificarea cotelor de impozitare, noii salariați trebuie să aibă contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe determinată de cel puțin 12 luni.
 
Prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii. Totuși, condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care:

• au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
• au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țara garantat în plată.

Prin excepție, cota de 1% se aplică în primele 24 de luni de la data înregistrării pentru microîntreprinderile:

• nou-înființate;
• cu cel puțin un salariat;
• constituite pe o durată de cel puțin 48 luni;
• asociații/acționarii nu au deținut titluri de participare la alte persoane juridice.

Cota de 1% este menținută în primele 24 luni în cazul în care societatea nu se află într-una din următoarele situații în primele 48 luni de la data înregistrării:

• lichidare voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
• dizolvare fără lichidare, potrivit legii;
• inactivitate temporară, potrivit legii;
• declararea pe propria răspundere a nedesfăşurării de activități la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
• majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acționari/asociați;
• acționarii/asociații săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deținute.

Condiția privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în primele 60 de zile de la înregistrarea persoanei juridice.
 
Care sunt condițiile pentru microîntreprinderi?

• realizează venituri, altele decât cele din activități desfășurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale;
• realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
• realizează venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro;
• capitalul social este deținut de persoane, altele decât statul și autoritățile locale;
• nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești.

Care este baza de impozitare a veniturilor?

Este constituită de veniturile din orice sursă, din care se scad veniturile aferente/din:

• costurilor stocurilor produse;
• costurilor serviciilor în curs de execuție;
• producția de imobilizări corporale și necorporale;
• subvenții;
• provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
• restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
• despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
• diferențe de curs valutar;
• veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
• valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;
• veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii;
• despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
• veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

La bază de impozitare se adaugă:

• valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
• în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
• rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioadă în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit;
• rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioadă în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care
• sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.

Valoarea de achiziție a caselor de marcat se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune.