Opinie: Statutul legal şi fiscal al freelancer-ului în România

Dacă traducem din limba engleză definiţia din dicţionar, aflăm că un freelancer este o persoană fizică ce are o anumită profesie pe care o exercită pe cont propriu (nu în calitate de angajat), după un orar propriu şi pe o durată de timp la alegerea lui, pentru unul sau mai multi clienţi. Cu alte cuvinte, un freelancer prestează pentru cine plăteşte preţul, totodată fiind liber să îşi aleagă clienţii pe baza unor criterii numai de el stabilite.

Cum încadrăm freelancerii din punct de vedere fiscal

În ceea ce priveşte statutul legal, în afara celor care obţin venituri din drepturi de autor, trebuie să ai o formă de înregistrare juridică. Dacă în cazul celor care aleg ca formă de înregistrare societatea cu răspundere limitată (SRL) lucrurile sunt clare, problemele apar la încadrarea veniturilor celor care nu doresc să meargă în această direcţie.

Pentru cei care nu înfiinţează un SRL, din punct de vedere al Codului fiscal, veniturile realizate de un freelancer se încadrează în categoria veniturilor din activităţi independente, conform prevederilor articolelor 67-75 din actualul Cod fiscal. Concret, în categoria veniturilor din activităţi independente se încadrează veniturile obţinute de persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale,  întreprinderi familiale (înființate ca atare la Registrul Comerțului), de persoane care valorifică drepturi de autor sau de cele care desfăşoară profesii liberale şi care sunt autorizate să funcționeze de organismul care reglementează respectiva profesie.

Notă: Veniturile din activităţi independente sunt încadrate din 2016 în categoria veniturilor asupra cărora se aplică contribuţia la asigurările sociale (CAS), chiar dacă se obţin şi venituri de natura salarială. Astfel, o PFA datorează anul acesta, pe lângă impozitul de 16%, atât CAS, cât şi CASS (contribuţia de asigurări sociale de sănătate). Detalii suplimentare despre acest subiect găsiţi aici şi aici. 

Atenţie însă, nu toate veniturile din activităţi independente înseamnă freelancing. Din punctul meu de vedere, nu putem vorbi de freelancing decât din perspectiva prestării unor servicii. Nu putem spune că cineva care produce o hăinuţă sau care are un magazin online este freelancer. Putem spune ca sunt mici comercianţi, antreprenori, start-up-uri, dar nu freelanceri.

Oricum, dincolo de această încadrare, care nu are impact decât la nivel teoretic, important de reţinut este că veniturile din freelancing sunt considerate, conform legislaţiei actuale, venituri din activităţi independente.

Acelaşi tratament fiscal şi pentru freelanceri

Ne spunem freelanceri atunci când ne referim la noi ca la niște independenți. Muncim “pe net” când și pentru cine vrem. Avem joburi în toate domeniile, de la IT şi până la la împletit nuiele. Dar, când vine vorba de încadrarea veniturilor, nu avem în Codul fiscal o mare categorie numită freelanceri, la care să ne uităm și să ne impozităm conform acelui capitol. Chiar dacă suntem freelanceri și nu mari corporații, nu scăpăm doar cu o singură declarație pe an depusă la Fisc.
 
Statutul de freelancer poate oferi “libertate” în anumite capitole ale businessului, dar la capitolul fiscalitate freelancerii se supun acelorași legi ca absolut orice altă persoană fizică sau juridică din România.
 
Ce trebuie să reții:

• freelancerii nu sunt o categorie aparte de contribuabili, nu se impozitează diferit și nu au anumite facilități fiscale sau anumite declarații speciale doar pentru ei;
• pentru o impozitare corectă, nu este de ajuns să spun “sunt freelancer”, ci trebuie să mă uit la ce fel de venit fac și pe acela să îl încadrez într-o categorie de venit impozabil. De altfel, categoria de venit impozabil “venituri din freelancing” nu există;
• dacă “nu declari nimic”, singurul care va avea de pierdut vreodată, dacă va fi cazul, o să fii tu, nu statul sau funcţionarii publici.

Perspective

Aşadar, deși aduceți foarte mulți bani în țară, deși vă încăpățânați să nu plecați chiar dacă ați putea lucra de oriunde, și chiar dacă cei care lucrați în online ați merita niște prevederi fiscale specifice, speciale, momentan acestea nu există.
 
Știați că în Statele Unite ale Americii există o delimitare clară între activitatea de blogging ca hobby și activitatea de blogging ca bussiness? Și că, dacă obții venituri din blogging mai mici de 400 de dolari, acestea nu se impozitează? O astfel de reglementare ar fi binevenită și la noi, ca să nu mai fii nevoit să îți faci firmă sau persoană fizică autorizată de la primul leu încasat.
 
Cu siguranță trebuie făcut ceva în direcția aceasta și sper ca după ce trece nebunia cu taxa pe valoare adăugată și declarația 088, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să aducă îmbunătățiri în partea asta de economie. În mare parte, aceasta este o economie subterană, nu neapărat din dorința de a eluda legea celor ce activează în domeniu, ci din imposibilitatea acestora de a respecta legislația total inadaptată mediului online.