Potrivit Codului fiscal, persoanele care au în proprietate clădiri şi/sau terenuri pe teritoriul României, precum şi cele care deţin vehicule ce trebuie înmatriculate/înregistrate la noi în ţară datorează un impozit anual, care se achită la direcţiile de specialitate ale primăriilor, respectiv direcţiile de taxe şi impozite locale.
De altfel, plata impozitului se face în două tranşe egale, termenele-limită de plată fiind stabilite de autorităţi, în 2016, pentru 30 iunie şi 30 septembrie. Practic, anul acesta a consemnat o premieră în ceea ce priveşte primul termen de plată, în condiţiile în care data-limită iniţială, întâlnită şi în anii precedenţi (31 martie), a fost prorogată cu trei luni de autorităţi, prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă care a modificat, în martie, Codul fiscal.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea termen de plată însă, acesta a rămas neschimbat, ceea ce înseamnă că proprietarii de clădiri, terenuri şi maşini pot achita până cel târziu diseară, fără penalizări, a doua rată din impozitul anual.
Notă: Cei care au plătit anticipat impozitul pentru întregul an până la 30 iunie s-au putut bucura de o reducere de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Automat, aceste persoane scapă de obligaţia achitării, până cel târziu azi, a celei de-a doua tranşe a impozitelor.
Impozitarea clădirilor: Autorităţile pregătesc un nou formular
Noul Cod fiscal a adus modificări considerabile sistemului de impozitare a locuinţelor, astfel că, în prezent, acesta nu se mai calculează în funcţie de calitatea persoanei care deţine imobilul (persoană fizică ori juridică), ci în funcţie de destinaţia clădirii, respectiv rezidenţială (scop de locuinţă), nerezidenţială (folosită în scop economic: sedii de firme sau persoane fizice autorizate, spaţii comerciale, cabinete etc) sau mixtă (locuinţă + sediu social).
De altfel, această din urmă situaţie, respectiv cazul persoanelor fizice care deţin imobile unde este înregistrat şi un sediu social a creat cele mai multe probleme în practică, în condiţiile în care declaraţia de impunere ce a trebuit depusă, până la 31 mai, la direcţiile de taxe şi impozite locale, nu a fost actualizată în conformitate cu ultimele modificări aduse în luna martie normelor de aplicare la Codul fiscal.
Mai exact, prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 159/2016, autorităţile au decis că proprietarii de imobile folosite cu dublu scop, atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social (indiferent dacă desfăşoară sau nu activitate economică la sediu), acolo unde suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi delimitate, vor datora un impozit similar celui aplicat locuinţelor, cu condiţia să nu îşi deducă cheltuielile cu utilităţile, adică acele cheltuieli comune aferente imobilului: energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare.
Însă, declaraţia de impunere privind destinaţia clădirii, pe baza căreia autorităţile au calculat impozitul datorat anul acesta, nu a fost modificată corespunzător, astfel că formularul model 2016 ITL - 001, aprobat prin intermediul unui act normativ apărut la finalul anului trecut şi pe care contribuabiliii au fost obligaţi să îl depună până la 31 mai nu cuprindea şi situaţia celor care nu au delimitată suprafaţa economică şi care nu deduc cheltuielile cu utilităţile. Concret, formularul intitulat „Declarație fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale/nerezidențiale/cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice” prevede (încă) la secţiunea a VII-a doar următoarele două ipoteze pentru proprietarii de clădiri mixte în care suprafeţele nu pot fi delimitate:
a) La adresa poştală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic, dar nu se desfăşoară nicio activitate economică - în acest caz, proprietarul a trebuit să declare, pe propria răspundere, că la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, urmând ca impozitul datorat să fie unul rezidenţial şi
b) La adresa poştală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt în sarcina operatorului economic - în acest caz, impozitul s-a calculat ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial (cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, în funcție de decizia consiliului local).
Totuşi, celor două posibilităţi de mai sus le-ar putea fi adăugată în curând şi o a treia (litera c), respectiv cazul proprietarilor de locuinţe mixte în care suprafeţele rezidenţiale nu se pot delimita de cele destinate activităţii economice, iar cheltuielile cu utilităţile nu cad în sarcina firmei (PFA-ului), potrivit unui proiect de act normativ lansat recent în dezbatere publică de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), document care, pentru a se aplica, are nevoie de aprobarea ministrului şi publicarea în Monitorul Oficial.
Mai precis, este vorba despre Proiectul de Ordin privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale, de către organele fiscale locale şi pentru modificarea şi completarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării şi regionale şi administraţiei publice nr. 2069/2015 privind aprobarea unui formular tipizat pentru activitatea de colectare a impozitelor şi taxelor locale, desfăşurată de către organele fiscale locale, privind Legea nr. 277/2015 privind Codul fiscal.
Concret, potrivit documentului citat, punctul VII din formularul model 2016 ITL - 001 se va completa cu lit. c), respectiv: "La adresa poștală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfășoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilitățile nu sunt în sarcina operatorului economic", caz în care impozitul datorat va fi cel aferent clădirilor rezidențiale.
De altfel, printr-un răspuns transmis redacţiei noastre la finele lunii mai, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice (MFP) au anunţat că autorităţile pregătesc un nou formular, complet, în care să se regăsească toate cele trei ipoteze posibile, oferind atunci contribuabililor aflaţi într-un astfel de caz şi soluţia pentru a plăti impozit ca pentru locuinţe.
"Întrucât în formularul tipizat model 2016 ITL-001 nu este alocat un spațiu special pentru acest caz, până la modificarea acestuia, în vederea stabilirii impozitului pe clădiri contribuabilii au posibilitatea să consemneze olograf, în spațiul de la punctul VII litera a), faptul că la adresa clădirii cu destinație mixtă se desfășoară activități economice, iar cheltuielile cu utilitățile nu sunt în sarcina operatorului economic. În plus, se vor completa informațiile prevăzute la punctul IV din formular", scrie în răspunsul formulat de Biroul de presă al MFP - detalii suplimentare găsiţi aici.
Important! Criteriul utilităţilor nu se aplică şi în cazul clădirilor cu destinaţie mixtă, acolo unde suprafeţele în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial se pot evidenţia distinct. În acest caz, conform prevederilor din Codul fiscal, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial cu impozitul aferent suprafeței folosite pentru desfăşurarea activităţii economice. Exemple concrete de calcul al impozitului pe locuinţe datorat de persoanele fizice care deţin clădiri pe teritoriul României găsiţi aici.
Notă: Pentru o informare prelabilă privind completarea declaraţiei amintite, puteţi consulta acest material realizat de AvocatNet.ro.
Impozitul pe teren: Modalitatea de calcul
Noul Cod fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie, stabileşte la art. 465 că impozitul pe teren se calculează luând în calcul suprafața terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local şi este datorat, pentru întregul an fiscal, de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
Astfel, în cazul unui teren amplasat în interiorul oraşului (intravilan), impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare dintr-un tabel reglementat de Codul fiscal, ce poate fi consultat aici.
Potrivit legislaţiei în vigoare, rangul localităţii este stabilit astfel:
- rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
- rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
- rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
- rangul III - oraşe;
- rangul IV - sate reşedinţă de comună;
- rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.
În ceea ce priveşte terenul amplasat în extravilan, adică în afara oraşului, impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul disponibil aici, înmulţită cu acelaşi coeficient de corecţie corespunzător, ca în cazul terenurilor intravilane.
Atenţie! În cazul dobândirii unui teren pe parcursul anului, noul proprietar are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere, alături de documentele justificative, la direcţiile de taxe şi impozite locale, în termen de 30 de zile de la achiziţie, obligaţie valabilă şi în cazul dobândirii unei case sau a unei maşini pe parcursul anului.
Codul fiscal stabileşte şi situaţiile în care anumite categorii de persoane nu datorează impozit pentru terenurile pe care le deţin. Concret, sunt scutiţi de la această plată, printre alţii, veteranii de război ce deţin în proprietate sau în coproprietate terenuri, dar şi văduvele de război, persoanele care au fost private de libertate sau cele cu handicap grav sau accentuat.
Impozitul pe maşini: Prevederile importante
Pe lângă impozitul pe clădiri şi cel pe teren, legislaţia în vigoare prevede şi plata unui impozit anual de către orice persoană care are în proprietate o maşină ce trebuie înmatriculată/înregistrată în România, cu excepţia cazurilor în care legea stipulează scutiri de la plata impozitului.
Potrivit Codului fiscal, impozitul pe maşini este calculat în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracţiune din aceasta cu o sumă corespunzătoare din Codul fiscal, pe care o puteţi afla de aici.
Mai precis, pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv, suma fixă luată în calcul la stabilirea impozitului este de 18 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv - 72 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.601 cmc şi 3.000 cmc inclusiv - 144 lei/200 cmc, iar la cele cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cmc suma de luat în calcul la stabilirea impozitului este de 290 lei/200 cmc.
La fel ca în cazul impozitului pe teren, normele legale stabilesc anumite categorii de persoane care sunt scutite de această taxă. În acelaşi timp, persoanele domiciliate în anumite localităţi ale ţării plătesc doar jumătate din impozit. Mai multe detalii, aici.
Notă: Potrivit Codului fiscal, impozitele locale sunt datorate, pentru întregul an, de către persoana care avea în proprietate bunul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Astfel, cei ce cumpără pe parcursul anului 2016 locuinţe, terenuri sau mijloace de transport vor plăti impozitele aferente abia din 2017 - informaţii pe larg sunt aici.