Ce-am găsit al meu să fie, dar în anumite condiții

Cel mai ușor mod în care putem deveni proprietari este atunci când ne însușim lucrurile pe care alții le-au pierdut sau le-au abandonat pentru totdeauna. Ne referim aici, desigur, doar la bunurile mobile. Însă cei mai mulți dintre noi nu știu faptul că simpla însușire a acestor lucruri nu ne face proprietarii lor, iar pentru aceasta Codul civil ne spune foarte clar care sunt "regulile jocului de-a stăpânul" într-o secțiune specială, intitulată "Ocupațiunea".

În primul rând, lucrurile fără stăpân sunt "bunurile mobile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele sălbatice, peştele şi resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de pădure, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice şi altele asemenea", scrie în actul normativ. Cât despre lucrurile abandonate, Codul civil ni le definește ca "lucruri mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt lăsate într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijloc de transport în comun".

O informație care ne scapă însă tuturor este că bunul pierdut continuă să aparțină celui care l-a pierdut, iar însușirea bunului altuia rămâne în continuare încadrabilă în noțiunea de furt. Cel care găsește un astfel de bun este obligat ca, în termen de zece zile, să îl restituie proprietarului ori, dacă acesta nu este cunoscut, să îl predea organului de poliție din localitatea unde l-a găsit. Dacă bunul a fost găsit însă într-un restaurant, în metrou, într-un spital sau în oricare astfel de loc public, bunul trebuie predat "persoanei care deține un titlu asupra locului respectiv, altul decât titlul de proprietate publică" (de exemplu, managerului de restaurant). Bunurile astfel predate trebuie depozitate de respectivele persoane timp de șase luni.

Dacă bunul nu este pretins înapoi de proprietarul originar în termenul de șase luni, el va fi considerat lucru fără stăpân și va fi remis celui care l-a găsit pe bază de proces-verbal. Cu alte cuvinte, este necesar ca proprietarul originar să nu revendice bunul în timpul acelor șase luni, pentru ca găsitorul să poată deveni, în sfârșit, proprietarul bunului.

Dacă ţi-a plăcut această curiozitate legislativă, mai avem şi altele. Le găseşti pe toate aici.