Noi măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale și a planificării fiscale, prin reglementarea schimbului automat obligatoriu de informații sunt incluse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal, document intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2017.
De altfel, ca stat membru al Uniunii Europene (UE), României îi revine sarcina de a transpune și implementa în legislația autohtonă directivele adoptate la nivel european, printre acestea regăsindu-se și Directiva 2016/881/UE a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal.
Mai precis, actul apărut ieri în Monitor reglementează obligația grupurilor fiscale de a furniza anual rapoarte care includ informații fiscale referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariați și imobilizările corporale.
În ceea ce privește identificarea fiecărei entități din grupul de întreprinderi multinaționale, aceasta se va realiza cu precizarea rezidenței fiscale și natura principalelor activități. Prin grupul de întreprinderi multinaționale se înțelege orice grup care include două sau mai multe întreprinderi a căror rezidenţă fiscală se află în jurisdicţii diferite sau care include o întreprindere cu rezidenţa fiscală într-o jurisdicţie, dar care este impozabilă în altă jurisdicţie pentru activitatea desfăşurată prin intermediul unui sediu permanent şi care nu este un grup de întreprinderi multinaţionale exclus.
Potrivit documentului lansat de Ministerul Finanțelor și adoptat de Guvern săptămâna trecută, autoritățile din România vor putea sancționa multinaționalele cu afaceri la nivel de grup de peste 750 milioane de euro care nu vor respecta obligația de a oferi informații despre entitățile din fiecare țară.
"Pentru a se asigura un echilibru adecvat între sarcina de raportare şi beneficiile obţinute de administraţiile fiscale, numai grupurile de întreprinderi multinaţionale care realizează un venit consolidat total mai mare sau egal cu 750 000 000 EUR sau echivalentul aproximativ în moneda națională vor fi obligate să prezinte raportul pentru fiecare ţară în parte", scrie în nota de fundamentare anexată proiectului de OUG.
Iată ce puteți afla din continuarea articolului:
- care sunt condițiile în care se va face schimbul automat de informații și ce va conține raportul pentru fiecare țară în parte;
- ce raportare va trebui să facă o entitate rezidentă fiscal în România;
- condițiile în care o multinațională rezidentă fiscal în România devine raportoare pentru tot grupul fiscal;
- amenzile prevăzute de-acum în Codul de procedură fiscală pentru depunerea cu întârziere, respectiv nedepunerea raportului pentru fiecare țară în parte, de către entitățile raportoare.
Așa cum am spus deja, directiva europeană transpusă în legislația autohtonă impune multinaționalelor mai multe cerințe de transparență.
Astfel, acestea vor fi obligate să furnizeze, într-un raport anual pentru fiecare țară în parte, cuantumul veniturilor, al profiturilor anterioare impozitării veniturilor și al impozitelor pe venit plătite sau acumulate. În plus, societățile vor raporta numărul de salariați, capitalul declarat, profitul nedistribuit și imobilizările corporale din fiecare jurisdicție fiscală.
Mai mult, multinaționalele vor trebui să identifice fiecare entitate din cadrul grupului care desfășoară activități economice într-o anumită jurisdicție fiscală și să furnizeze informații privind activitățile economice efectuate de fiecare dintre acestea.
Schimbul automat obligatoriu de rapoarte pentru fiecare țară în parte între statele membre include, în fiecare caz, comunicarea unui set definit de informații de bază care devin accesibile statelor membre în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități ale grupului de întreprinderi multinaționale fie își au rezidența fiscală, fie sunt supuse impozitării pentru activitățile economice desfășurate prin intermediul unui sediu permanent al unui grup de întreprinderi multinaționale.
În ceea ce privește o entitate rezidentă în România, ce nu este societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale, aceasta va prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte referitor la anul fiscal de raportare al unui grup de întreprinderi multinaţionale din care face parte, cu condiția să fie îndeplinite următoarele criterii:
- entitatea îşi are rezidenţa fiscală în România;
-
îndeplinește una dintre următoarele condiţii:
- societatea-mamă finală a grupului de întreprinderi multinaţionale nu este obligată să prezinte un raport pentru fiecare ţară în parte în jurisdicţiile în care îşi are rezidenţa fiscală;
- jurisdicția în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă finală este parte la un acord internaţional în vigoare, la care România este parte, dar nu este parte la un acord privind stabilirea autorităţii competente în vigoare la care să fie parte România, până la momentul specificatla art.2913 alin.(1), în vederea prezentării raportului pentru fiecare țară în parte pentru anul fiscal de raportare;
- în jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală societatea-mamă finală s-a produs un eşec sistemic care a fost notificat de către Autoritatea competentă din România entităţii constitutive care îşi are rezidenţa fiscală în România.
Elemente specifice de raportat
Potrivit documentului care aduce modificări Codului de procedură fiscală, o entitate constitutivă rezidentă în România va solicita societății-mamă finale să îi pună la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească obligaţiile de a prezenta un raport pentru fiecare ţară în parte.
În cazul în care nu obține sau nu dobândește toate informațiile necesare pentru întocmirea raportului pentru grupul de întreprinderi multinaţionale, entitatea constitutivă prezintă un raport pentru fiecare ţară în parte care conţine toate informaţiile de care dispune, obţinute sau dobândite, şi notifică autorităţii competente din România că societatea-mamă finală a refuzat să pună la dispoziţie informaţiile necesare.
Pentru a înțelege mai bine, să explicăm și ce se înțelege prin entitate constitutivă. Concret, aici se încadrează oricare dintre următoarele:
- orice unitate operaţională separată a unui grup de întreprinderi multinaţionale care este inclusă în situaţiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale în scopul raportării financiare sau care ar fi inclusă în acestea dacă participaţiile în capitalurile proprii ale respectivei unităţi operaţionale aparţinând unui grup de întreprinderi multinaţionale ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice;
- orice astfel de unitate operaţională care este exclusă din situaţiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale exclusiv din motive de mărime sau de importanţă relativă;
- orice sediu permanent al oricărei unităţi operaţionale separate a unui grup de întreprinderi multinaţionale menţionate anterior, cu condiţia ca unitatea operaţională în cauză să elaboreze o situaţie financiară separată pentru respectivul sediu permanent în scopul raportării financiare, al raportării în scopuri de reglementare sau al raportării fiscale ori în scopuri de control intern al managementului.
În același timp, societate-mamă finală înseamnă o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îndeplineşte următoarele criterii:
- are, în mod direct sau indirect, un interes suficient în ceea ce priveşte una sau mai multe entităţi constitutive ale grupului respectiv de întreprinderi multinaţionale, astfel încât este obligată să elaboreze situaţii financiare consolidate în temeiul principiilor contabile general aplicabile în jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală, sau ar fi obligată să facă acest lucru dacă participaţiile sale în capitalurile proprii ar fi tranzacţionate la o bursă de valori publice în jurisdicţiile în care aceasta îşi are rezidenţa fiscală;
- în respectivul grup de întreprinderi multinaţionale nu există nicio altă entitate constitutivă care să aibă, în mod direct sau indirect, un interes precum cel descris la lit.a) în prima entitate constitutivă menţionată.
Potrivit documentului citat, orice societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale care îşi are rezidenţa fiscală în România sau orice altă entitate raportoare, are obligaţia să depună un raport pentru fiecare ţară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaţionale.
Raportul pentru fiecare țară în parte trebuie să conţină unele elemente specifice, precum informaţii cu privire la grupul de întreprinderi multinaţionale:
- informaţii agregate referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile anterioare impozitării veniturilor, impozitul pe venit plătit, impozitul pe venit acumulat, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale, altele decât numerarul sau echivalentele de numerar pentru fiecare jurisdicţie în care îşi desfăşoară activitatea grupul de întreprinderi multinaţionale;
- identificarea fiecărei entităţi constitutive din grupul de întreprinderi multinaţionale, precizând jurisdicţia în care îşi are rezidenţa fiscală respectiva entitate constitutivă şi, în cazul în care este diferită de respectiva jurisdicţie de rezidenţă fiscală, jurisdicţia potrivit legislaţiei în temeiul căreia este organizată respectiva entitate constitutivă şi natura principalei sau principalelor activităţi economice ale respectivei entităţi constitutive.
Nu în ultimul rând, este important să amintim și care vor fi amenzile prevăzute în Codul de procedură fiscală pentru nerespectarea prevederilor legale.
Astfel, depunerea cu întârziere de către entitățile raportoare a raportului pentru fiecare țară în parte (adică în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de multinaționale) va atrage amenzi cuprinse între 30.000 și 50.000 de lei, în timp ce nedepunerea documentelor va putea fi sancționată cu amenzi de la 70.000 și până la 100.000 de lei.