Problemele impozitării mixte: Trei aspecte care pot încurca firmele impozitate specific și pe profit

Impozitul specific unor activități a fost introdus în legislație începând cu data de 1 ianuarie 2017, potrivit Legii nr. 170/2016. Mai exact, acesta se aplică firmelor ce desfășoară efectiv activități corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:

• 5510 - hoteluri și alte facilități de cazare similare;
• 5520 - facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată;
• 5530 - parcuri pentru rulote, campinguri și tabere;
• 5590 - alte servicii de cazare;
• 5610 - restaurante;
• 5621 - activități de alimentație (catering) pentru evenimente;
• 5629 - alte servicii de alimentație neclasificate altundeva;
• 5630 - baruri și alte activități de servire a băuturilor.

Totuși, dacă o societate desfășoară și activități neincluse pe lista de mai sus, aceasta datorează pentru ele impozit pe profit. Prin urmare, se datorează statului bani atât pentru activitățile impozitate specific, cât și pentru activitățile impozitate pe profit.

„Normele de aplicare ale Legii privind impozitul specific unor activități, publicate la mijlocul lunii aprilie 2017, clarifică faptul că o societate care desfășoară mai multe tipuri de activități va plăti impozit specific pentru acele activități eligibile și impozit pe profit pentru restul activităților. Rezultă, așadar, că o societate se poate afla în situația de a plăti concomitent două tipuri de impozit, în funcție de activitățile desfășurate. Nu este vorba de o dublă impozitare, veniturile aferente domeniilor vizate nefăcând parte din baza de calcul a profitului impozabil, chiar dacă formula de calcul a impozitului specific nu ține cont de valoarea veniturilor aferente”, a explicat pentru AvocatNet.ro Anamaria Tocaci (foto), senior tax consultant la Schoenherr Tax.

Având în vedere complexitatea pe care ar putea s-o presupună impozitarea mixtă, dar și insuficienta sa reglementare, redacția noastră a cerut specialistei să identifice eventualele probleme pe care le-ar putea ridica în practică un asemenea regim. Concret, Anamaria Tocaci a semnalat trei aspecte ce ar putea încurca firmele vizate atât de impozitul specific, cât și de impozitul pe profit.

În continuare poți citi despre cele trei probleme prezentate de impozitarea mixtă:

• determinarea cu dificultate a veniturilor impozitate specific și a celor impozitate pe profit;
• cheltuielile comune și situația ce poate aduce probleme în relația cu autoritățile;
• incertitudinea privind perioada fiscală pentru impozitarea mixtă;
• până când se declară și se achită impozitul specific și cel pe profit pentru anul 2017.

1. Determinarea veniturilor impozitate specific și a celor impozitate pe profit

O primă problemă scoasă la înaintare este determinarea efectivă, din veniturile totale ale unei companii, a veniturilor impozitate specific și a veniturilor impozitate pe profit. Autoritățile au pus la dispoziție câteva exemple teoretice de situații ușor de gestionat, însă în practică pot apărea cazuri destul de complicate.

„Dacă exemplele date în norme (normele Legii impozitului specific - n. red.) se referă la societăți care desfășoară ambele tipuri de activități care pot fi evidențiate distinct cu ușurință, cum ar fi exploatarea unui complex hotelier și a unei stații de betoane sau activități de hotel și vânzare de încălțăminte, unde se poate ține evidența separat pe centre de venit, ce se întâmplă dacă, în practică, veniturile specifice și cele nespecifice sunt înregistrate concomitent de o societate, de exemplu pe același bon fiscal? Ne referim aici la supermarketurile care prepară mâncare sau băuturi pe care consumatorii fie le servesc în zone special amenajate în respectivele incinte, fie le consumă ulterior în afara supermarketurilor”, a precizat Anamaria Tocaci.

Specialista de la Schoenherr Tax a oferit și un alt exemplu de situație ce se poate dovedi problematică în practică: stațiile de carburant care au zone de restaurant în interior, de la care clienții pot cumpăra carburant, dar și mâncare gătită. „Rezultă astfel o povară administrativă semnificativă, având în vedere volumul și diversitatea tranzacțiilor desfășurate”, a subliniat Anamaria Tocaci.

2. Cheltuielile comune

Cheltuielile comune reprezintă o altă hibă a impozitării mixte, în condițiile în care prevederile actuale sunt destul de vagi și pot duce la probleme cu autoritățile.

„O altă problemă practică este cea a cheltuielilor comune, care, în primul rând, vor trebui determinate. În al doilea rând, cheltuielile comune trebuie alocate, potrivit normelor de aplicare a Legii nr. 170/2016, fie prin utilizarea unei metode raționale de alocare, fie prin repartizarea în funcție de ponderea veniturilor obținute din activitățile vizate în veniturile totale. Având în vedere că noțiunea de metodă rațională este destul de subiectivă, alocarea folosind un astfel de criteriu ar putea fi (și ne așteptăm să fie) contestată cu ușurință de autoritățile fiscale”, a atras atenția reprezentanta Schoenherr Tax.

Mai exact, pentru a aplica impozitarea mixtă, firmele trebuie să organizeze și să conducă evidența contabilă potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității, pentru a stabili veniturile și cheltuielile corespunzătoare activităților vizate. Așa dispun normele Legii impozitului specific.

Astfel, „pentru stabilirea cheltuielilor comune care vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal se utilizează o metodă rațională de alocare, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sau prin repartizarea proporțional cu ponderea veniturilor obținute din activitățile vizate în veniturile totale realizate de contribuabil”, se arată în actul normativ.

Iată ce exemplu oferă Ministerul Finanțelor și Ministerul Turismului privind stabilirea cheltuielilor comune (prin normele impozitului specific):

Un contribuabil realizează în cursul anului venituri din alte activități, în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN acoperite de impozitul specific, și pentru acestea aplică impozitul pe profit.

Cheltuielile comune ale contribuabilului se repartizează proporțional cu ponderea veniturilor obținute din alte activități în veniturile totale realizate de contribuabil.

Total venituri obținute de contribuabil - 100.000 de lei
Total cheltuieli - 80.000 de lei, din care: directe 50.000 de lei și comune 30.000 de lei
Venituri obținute din alte activități - 40.000 de lei
Cheltuieli directe aferente veniturilor din alte activități - 20.000 de lei
Ponderea veniturilor din alte activități în total venituri: (40.000/100.000)*100 = 40%
Cheltuielile comune care se vor lua în calcul la determinarea rezultatului fiscal din alte activități sunt: 30.000 de lei * 40% = 12.000 de lei.

La determinarea impozitului pe profit, conform Codului fiscal, se au în vedere veniturile și cheltuielile aferente activităților desfășurate în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN acoperite de impozitul specific, astfel:
- venituri din alte activități în sumă de 40.000 de lei;
- cheltuieli aferente veniturilor din alte activități în sumă de 32.000 de lei, din care: cheltuieli directe 20.000 de lei și comune 12.000 de lei.

Notă: Alte exemple relevante pentru aplicarea impozitului specific pot fi găsite în acest articol.

3. Perioada fiscală pentru impozitarea mixtă

În fine, ajungem și la a treia problemă pe care o poate aduce în practică impozitarea mixtă: perioada fiscală a societăților vizate atât de impozitul specific, cât și de impozitul pe profit.

„Un ultim aspect care nu este lămurit de norme (normele Legii impozitului specific - n. red.) și care poate aduce o povară administrativă suplimentară se referă la perioada fiscală a contribuabililor din sistemul de impunere mixt. Modalitatea în care au fost elaborate prevederile legale poate genera interpretarea că în cazul contribuabililor plătitori de impozit pe profit (cu anul fiscal diferit de anul calendaristic) și concomitent plătitori de impozit specific să poată exista doi ani fiscali diferiți, în funcție de fiecare obligație de plată”, ne-a mai spus Anamaria Tocaci.

Legea impozitului specific a fost înregistrată la Senat în octombrie 2015 și a trecut de două ori prin Parlamentul României. Aceasta a fost adoptată inițial în iunie 2016 și ulterior, după o reexaminare cerută de președintele României, în septembrie 2016. Actul a apărut în Monitorul Oficial în octombrie 2016 și a intrat în vigoare la scurt timp după, la 1 ianuarie 2017.

Referitor la normele pentru aplicarea Legii nr. 170/2016, acestea ar fi trebuit să fie emise până spre mijlocul lunii ianuarie 2017, însă acest lucru s-a întâmplat efectiv spre mijlocul lunii aprilie 2017. Practic, Ministerul Finanțelor și Ministerul Turismului au arătat public normele după ce acestea au fost stabilite, astfel că până la apariția în Monitorul Oficial n-au mai putut fi făcute schimbări.

Declararea și plata impozitului specific se fac semestrial (adică de două ori pe an), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului vizat. Astfel, pentru impozitul aferent anului 2017, termenele sunt 25 iulie 2017 și 25 ianuarie 2018. Referitor la impozitul pe profit, acesta se declară și se plătește, de regulă, anual. Pentru anul curent, termenul va fi 26 martie 2018.

Notă: În fișierul anexat articolului puteți găsi atât Legea nr. 170/2016 și normele sale de aplicare, cât și un ghid de aplicare întocmit de Fisc.