Ghidul leneșului: De ce merită să nu faci nimic câteodată

Fără să faci din lene compania ta de zi cu zi, de ce n-ai îmbrățișa-o cu drag din când în când? Desigur, devine o problemă pentru tine și alții din jurul tău, atunci când tot ceea ce ți-ai propus sau ai promis să faci se împiedică de cucoana asta, lenea. Dar cum definim lenea, de fapt? 

O să mă îndepărtez de la definiția din Dicționarul Explicativ Român, pentru că nu e suficientă și nu înțeleg cum ar fi general valabilă chestiunea plăcerii de a muncii. Leneșul nu e neapărat un om de nimic, lipsit de dorință, e unul care preferă să nu facă nimic - nimic care să se vadă în secunda doi sau să devină palpabil pentru ceilalți. Dar leneșul produce, în general, destul de multe pentru el sau, mai bine spus, suficient pentru stilul său de viață. Tom Hodkinson ne poate ajuta să înțelegem cel mai bine leneșul și chiar să furăm câte ceva din firea lui, din când în când, pentru că a scris un soi de culegere-ghid pentru cum să lenevim cu eleganță și să lăsăm ceva în urma noastră (Ghidul leneșului - mic tratat pentru leneși rafinați). Așa și-a început Tom cartea:

"E plăcut să fii leneș. Această carte își propune să preamărească lenevia și să declanșeze un atac împotriva culturii muncii din lumea occidentală, care i-a înrobit, demoralizat și deprimat pe atât de mulți dintre noi. Cu toate acestea, și inactivitatea este o treabă grea, așa cum sublinia Oscar Wilde. Întotdeauna se găsesc mulți care se străduiesc să te pună la muncă (...) Lenevia înseamnă libertate, dar nu a fi liber să alegi între McDonald's și Burger King sau între Volvo și Saab. Este vorba despre libertatea de a ne trăi viața așa cum vrem, fără șefi, salarii, navetă, consumerism și îndatorare. Lenevia înseamnă distracție, plăcere și bucurie".

Tom vrea să nu plecăm de la premisa că opusul muncii este lenea, ci vrea să o vedem cu alți ochi, ca pe ceva ce se poate face foarte elegant și de pe urma căreia putem să tragem multe foloase. Și chiar dacă nu ne vom hotărî să devenim leneși de cursă lungă, măcar să încercăm să nu ne simțim vinovați când trândăvim. 

Pentru unii, leneș e și cel care se plimbă fără scop pe bulevarde și prin parcuri sau cel care-și bea cafeaua în tihnă, trăgând din pipă și citind ziarul - chipurile, pentru că nu face nimic concret pentru semenii săi și pentru societate. Aceștia sunt fanaticii muncii, cum îi numește Tom - înțelegeți unde vreau să ajung, nu? 

Să rămâi încă 10-15 minute dimineața în pat, să-ți bei ceaiul ori cafeaua în fiecare zi, negreșit, la aceeași oră, să te așezi într-un loc confortabil după o zi grea de muncă și să-ți tragi sufletul în timp ce copiii demolează casa și chiuveta geme de vase, să nu te scoli și la sfârșit de săptămână la ora opt dimineața, să refuzi să faci curățenie și să mai amâni încă o zi, două, să mergi câțiva kilometri pe jos, fără scop, doar pentru că așa vrei tu, să refuzi să-ți desfaci bagajul imediat după ce te întorci din vacanță - toate astea sunt minime dovezi că lenea poate fi un lucru plăcut și că nu ai de ce să te simți vinovat pentru că nu muncești și nu faci ceea ce, în ochii unora, ar trebui făcut.

Adesea, a nu face nimic înseamnă a te gândi mai mult la tine, la ceea ce vrei, la ceea ce aștepți și la ceea ce trebuie rezolvat. De ce să vrei să faci tot timpul ceva? De ce o zi din viața ta ar avea mereu același parcurs, când poți rupe monotonia chiar prin a nu face nimic? 

Recomand cartea lui Hodkinson nu doar pentru a învăța câte ceva din ea. Ci pentru nenumăratele pasaje amuzante din cuprinsul ei și pentru că-i o adevărată culegere de povești interesante!