Divorț: Cum se poate desface o căsătorie și unde

Când vorbim despre divorț și condițiile juridice ale separației soților, ne uităm în Codul civil. Acolo scrie aproape tot ceea ce ne interesează cu privire la desfacerea căsătoriei: cum se face, care sunt motivele, care sunt efectele, ce se întâmplă cu copiii după divorț ș.a.m.d.

Să începem cu motivele care fundamentează un divorț. Conform Codului, divorțul poate avea loc:

• când ambii soți sunt de acord: fie amândoi cer divorțul, fie unul face cererea și celălalt o acceptă;
• atunci când, din cauza unor motive bine întemeiate, cei doi soți nu mai pot continua căsătoriți;
• dacă cei doi soți sunt separați în fapt de cel puțin doi ani, unul din soți are dreptul să ceară despărțirea în fața legii;
• dacă unul dintre soți are o stare de sănătate ce face imposibilă continuarea căsătoriei, el poate cere divorțul.

În cel de-al doilea caz de mai sus vorbim de divorț din culpă. Dacă a fost doar vina unuia dintre soți, atunci judecătorul, în procesul de divorț, va menționat în hotărâre care a fost vinovat de destrămarea căsătoriei. Dacă rezultă din probe că amândoi au fost vinovați, atunci instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț, conform Codului.

Și în cazul separației de cel puțin doi ani vorbim de divorț din culpă (culpa exclusivă a reclamantului), dar cu o precizare: dacă cel pârât (adică nu cel care a făcut cererea de divorț) se declară de acord cu divorțul, atunci judecătorul nu va menționa nimic despre vina soților în hotărârea pe care o dă.

Notă: La divorțul din cauza stării de sănătate, nu se face nicio mențiune despre culpă.

Cel mai simplu mod de a divorța presupune acordul soților

Pentru a face divorțul există trei variante permise de lege, dar situațiile de fapt și relațiile dintre soți, precum și existența unor copii nu permit întotdeauna ca oricare dintre cele trei variante să fie utilizată.

Prima variantă e divorțul în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei/ultimei locuințe comune. Pentru soții cu copii sub 18 ani, aceasta nu e posibilă și e necesar ca amândoi să fie de acord să divorțeze. Aceasta e practic cea mai simplă metodă de divorț, dar și cel mai puțin aplicabilă situațiilor din practică, date fiind cele două condiții de care am vorbit.

"Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț", scrie în Codul civil.

Așadar, cea de-a doua variantă e notarul și condițiile sunt aceleași de mai sus, cu o diferență: la notar se poate divorța și atunci când există copii sub 18 ani (născuți în căsătorie, în afara ei sau adoptați). Numai că e obligatoriu ca părinții să convină asupra:

• aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț;
• exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
• stabilirea locuinței copiilor după divorț;
• modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii;
• stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Dacă nu sunt îndeplinite aceste cinci puncte, nu se poate face divorțul la notar, singura variantă fiind instanța de judecată. Se va face un raport de anchetă socială care, dacă va arăta că ceva din înțelegerea părinților nu e interesul copilului, va împiedica divorțul la notar.

"Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție", scrie în Codul civil.

Divorțul în fața judecătorului, singura soluție în unele cazuri

Raportat la motivele de divorț despre care am vorbit în prima parte a articolului, e evident că, dacă nu există acord între soți (chiar și atunci când există acord, pot exista alte probleme, precum cea a copiilor minori), singura variantă rămâne introducerea unei cereri de divorț în instanță.

Aici trebuie să ne îndreptăm atenția spre Codul de procedură civilă. În linii mari (vom detalia subiectul într-un material viitor), trebuie făcută o cerere de divorț (care cuprinde tot ce cuprinde o cerere de chemare în judecată plus numele copiilor, dacă există) și trebuie aduse anumite documente. Cererea se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, ca regulă generală.

Soțul împotriva căruia s-a făcut cererea de divorț poate și el, în cadrul aceluiași proces, să facă o cerere de divorț, la rândul său, același lucru fiind valabil dacă are altă părere despre motivele de divorț.

Notă: Refuzul de a te prezenta la proces, atunci când ești citat, nu reprezintă un blocaj decât temporar pentru desfășurarea procesului, pentru că cealaltă parte poate să ceară ca judecata să se facă în lipsă.