Prima bătaie nu va fi ruptă din rai. Ce s-a înțeles greșit din proiectul de la Senat

Împăcarea dintre agresor și victimă ar înlătura răspunderea penală a celui dintâi doar prima dată, prevede Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptată tacit de Senat săptămâna trecută. În primul rând, adoptarea tacită înseamnă că s-a depășit termenul legal în care trebuie dezbătută și votată propunerea în prima Cameră (Senatul, în acest caz).

Totuși, propunerea nu va mai trece așa și de Camera Deputaților. Chiar dacă va trece jumătate de an sau un an până când aleșii deputați să se exprime cumva pe seama ei, nu va ieși din Parlament nevotată de deputați. În plus, forma care a trecut de Senat nu va rămâne neapărat la fel, deputații putând veni cu amendamente.

Abia după ce șeful statului va semna decretul de aprobare a propunerii și textul ei va fi publicat în Monitorul Oficial putem vorbi de o aplicare concretă a prevederilor sale însă.

Acum, dacă am lămurit aceste chestiuni procedurale, iată care sunt textele de lege care au ridicat indignare din partea unora (vorbim de două prevederi ce se vor introduse în plus în Legea nr. 217/2003, iar nu de modificarea unora deja existente):

"Art. 28¹ (1) Împăcarea părților înlătură răspunderea penală doar în cazul primei sesizări sau plângeri penale de către victimă sau orice altă persoană care constată actul de violență. (2) Prin derogare de la art. 158 și 159 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (care se referă la împăcare și la retragerea plângerii prealabile - n.red.), împăcarea părților sau retragerea plângerii penale nu poate înlătura răspunderea penală în cazul săvârșirii unei noi fapte prevăzute la art. 193, 194 și art. 196 din Legea nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare. Acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu", potrivit propunerii legislative.

Notă: Propunerea prevede noțiunea de "împăcare a părților". Cine va căuta în Codul penal va vedea că noțiunea nu mai există sub acest nume, ci sub numele de "împăcare". Prin urmare, proiectul nu va trece de Parlament cu noțiunea folosită de cei care au inițiat proiectul, ci cu noua formă, cea scurtă.

Adagio pentru o interpretare corectă a legii

Aș zice să începem cu ce prevede Legea privind combaterea violenței domestice. Acest act definește noțiunea de violență domestică, printre altele, prevede cine are atribuții legate de prevenirea fenomenului, dar și modul cum se emite un ordin de protecție și ce conține el.

Legea aceasta nu prevede infracțiunile pentru care un agresor în violența în familie este adus în fața organelor penale, pentru că acele infracțiuni, oricare ar fi ele, se regăsesc deja în Codul penal. Legea nr. 217/2003 prevede momentan o singură infracțiune -- aceea de nerespectare a celor dispuse prin ordinul de protecție. De exemplu, dacă agresorul nu respectă distanța minimă față de persoana protejată prin ordin, el e pasibil de o pedeapsă între o lună și un an de închisoare.

"Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) (prevederea cu ce conține un ordin de protecție - n.red.) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea înlătură răspunderea penală", scrie deja în Legea nr. 217/2003.

Ce vedem în textul pe care l-am citat mai sus? Că împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Altfel spus, că victima față de care agresorul s-a apropiat mai mult decât trebuie poate să se împace cu acesta din urmă și el nu va fi pedepsit penal.

Scrie cumva de câte ori funcționează împăcarea? Nu. Asta înseamnă că poate funcționa și de zece ori. Victima poate să se împace de câte ori vrea cu agresorul respectiv. Și, nu, nu se interpretează legea în sensul că funcționează doar o dată, pentru că ar fi absurdă ideea să se împace de zece ori. Legea se interpretează în sensul că nu se adaugă la ea și că acolo unde nu se distinge în textul de lege, nu distingem nici noi.

În Codul penal există infracțiunea de violențe în familie (articolul 199), unde se prevede, de asemenea, că împăcarea înlătură răspunderea penală. De câte ori? Nu se prevede, prin urmare, de câte ori se dorește. Alte exemple de infracțiuni unde împăcarea înlătură răspunderea penală ar fi, de pildă, înșelăciunea și furtul. Peste tot, împăcarea înlătură răspunderea penală și nu se spune de câte ori (se mai circumstanțiază uneori alte aspecte legate de cum se face ea, dacă sunt mai mulți făptuitori etc.). Prin urmare, infractorul și victima sa se pot împăca de câte ori vor.

Concluzie

Cum împăcarea e un mecanism din legislația penală la care se poate apela ori de câte ori doresc cei implicați în povestea infracțională, a include într-o lege o excepție de la acest lucru este, oricum ne-am uita la el, un beneficiu pentru victimă. De ce? Pentru că victima, în realitate, poate fi constrânsă de situația de fapt, inclusiv de agresor (deși acest lucru e ilegal) să accepte împăcarea. Care e diferența dintre a nu exista o limită și a introduce una? Una în bine pentru cel căruia lipsa unei limite poate duce la deraieri serioase.

Ca să nu mai spunem că e incorect să afirmăm că prima bătaie e iertată. Nu e vorba de o iertare din oficiu, ci de o învoială dintre agresor și victima sa. Apoi, e incorect să spunem că se introduce în legislație ceva inadmisibil, din moment ce legea deja prevede că și a doua, și a treia, și a zecea faptă poate să fie acoperită prin împăcarea celor doi. Se introduce o limitare la un lucru care există deja -- și exista și în vechea reglementare.

Notă: Mai există un proiect de lege care a trecut tot tacit de Senat și care se referă tot la subiectul împăcării agresorului cu victima la violențele în familie. Acolo se dorește ca împăcarea să nu mai poată funcționa nici măcar o dată, dar marea diferență este că proiectul vizează modificarea Codului penal, iar nu a Legii privind combaterea violențelor în familie. Ca tip de modificare legislativă (din perspectiva actului vizat spre modificare), aceasta dintâi este preferabilă.