avocatnet.ro 
Câteva aspecte considerăm că sunt importante vizavi de această lege.
În primul rând sumele care pot fi distribuite ca dividende interimare trebuie să țină cont nu doar de profitul exercițiului ci și de structura capitalurilor proprii, mai precis a rezervelor. Cu alte cuvinte, dacă societatea are pierderi reportate, nu vor putea fi date dividende dacă aceste sume nu sunt mai mici decât profitul anului curent și a celor anteriori.
Recomandabil ar fi ca acționarii să acopere întâi pierderile reportate din trecut și abia apoi să decidă plata dividendelor, interimare sau nu. În opinia noastră, nu doar pierderile reportate care se găsesc în contul de rezultat reportat ar trebui acoperite, ci și celelalte care se regăsesc în conturi de rezerve sau alte conturi de capital, de exemplu în contul 149 Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii.
În al doilea rând, câteva restricții ar trebui menționate chiar și în cazul dividendelor interimare. Astfel, punctul 184 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice (MFP) nr. 1.802/2014 și punctul 185, alin (3) al aceluiași ordin spun că nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate de dezvoltare și de constituire.
În al treilea rând, trebuie ținut cont de eventualele obligații pe care le are societatea legate de distribuirea profitului la rezerve. Două exemple sunt foarte frecvente: distribuirea către rezerva legală (în limita a 20% din capitalul social și 5% din profitul brut) și reinvestirea profitului. În cazul reinvestirii profitului, Codul fiscal cere ca suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puțin partea aferentă rezervei legale, să se repartizeze la sfârșitul exercițiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor. Chiar dacă această distribuire trebuie făcută la final de an, considerăm că este prudent să se țină cont de ea la calculul profitului disponibil pentru dividende interimare.
În al patrulea rând, diferența dintre dividendele interimare și cele anuale o face faptul că se poate ține cont de profitul anului, chiar dacă nedefinitivat, pentru a se calcula dividende interimare. Dacă societatea face între două adunări ordinare ale asociaților sau acționarilor o altă adunare în care decide să distribuie dividende din profiturile anilor anteriori repartizate deja în rezultat reportat, aceste dividende nu sunt interimare, ci sunt finale. Deoarece dividendele interimare se bazează pe profitul nedefinitivat al anului, devine cu atât mai important să se respecte prevederile reglementărilor contabile, fie ele cele regăsite în Ordinul MFP nr. 1.802/2014, fie în IFRS (Standarde Internaționale de Raportare Financiară - n. red.), pentru societățile care aplică IFRS.
Dacă entitățile care aplică IFRS au un întreg standard la dispoziție pentru a pregăti situații financiare interimare, cele care aplică reglementările naționale nu au aproape de loc prevederi legate de întocmirea situațiilor financiare interimare.
Totuși, este cu atât mai important să se respecte principiul contabilității de angajamente care cere recunoașterea tranzacțiilor și altor evenimente atunci când acestea se produc și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit. Aplicat în cazul acesta, societatea trebuie să recunoască corect veniturile și cheltuielile în perioada de care aparțin, deoarece acestea influențează profitul disponibil pentru distribuire ca dividende interimare.
În special, trebuie urmărite ajustările pentru depreciere, provizioanele, serviciile și bunurile livrate/prestate și care nu au fost facturate precum și recunoașterea cheltuielilor și a veniturilor în perioada corectă (fie că este vorba despre cheltuielile cu amortizarea, veniturile și cheltuielile în avans, fie despre dobânzi de plată sau de recuperat).
SALLAY CATALINA 
george4444