Nu, referendumul privind familia nu va afecta în niciun fel adopțiile din România

Dincolo de orice păreri, de orice orientări politice, de religie și precepte morale, îmi displace profund să văd că unii dintre concetățenii mei sunt mințiți cu nerușinare de către cei care nu au alte argumente, probabil din lipsă de imaginație, pentru că nu văd de ce altfel ai folosi minciuni drept argumente pentru a-ți susține cauza.

Dacă n-ați aflat deja, referendumul de pe 6 și 7 octombrie se referă la modificarea unui cuvânt din definiția familiei din Constituție: "soți" va deveni "bărbat și femeie". Referendumul NU are legătură cu modificări la Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, pentru care, de altfel, dacă se vrea modificată, e suficient un amărât de proiect legislativ în Parlament, adoptat, promulgat și publicat în Monitorul Oficial. Nicidecum de un referendum. Chiar și o ordonanță de urgență a Guvernului rezolvă problema. Dată ziua, noaptea, când vreți voi.

În tot cuprinsul Legii adopției există noțiunea de adoptator și de familie adoptatoare (adică soțul și soția, care nu pot fi oricum decât bărbat și femeie, pentru că în România nu este permisă  nici la acest moment căsătoria între persoane de același sex, lucru care NU se va schimba nici după referendum).

Așa cum vedem în această lege, și o persoană singură poate adopta. Din experiența unui cunoscut, vă spun că e posibilă și în practică, nu doar pe hârtie adopția de către un părinte singur, dincolo de toate miturile care circulă.

Consecința celor de mai sus este, cu siguranță, supărătoare pentru unii dintre români: și o persoană singură, homosexuală, poate să adopte un copil în România la acest moment. Evident că singur, pentru că nu se poate căsători cu partenerul/partenera. Referendumul NU va modifica acest lucru pentru că, cu riscul de a mă repeta, legea de mai sus este cea care ar trebui modificată pentru a se înlătura efectiv posibilitatea unui român singur de a adopta un copil.

Dacă, să zicem, un potențial adoptator va fi respins în demersurile sale de adoptare pe motiv de orientare sexuală, deși el/ea bifa toate criteriile din lege, atunci se cheamă că este discriminat/ă. Să zicem că lucrurile se vor împotmoli pentru el/ea. Temporar. De ce? Pentru că își va căuta dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce să zicem că nu și-a găsit-o nici în fața instanțelor române. Unde, cu jurisprudența Curții, vă spun fără nici cea mai mică urmă de tăgadă, că va câștiga și statul român va fi obligat să-i recunoască dreptul de a adopta un copil, dincolo de orientările sale sexuale.

Și, în fine, aș mai vrea să demontez încă o minciună, poate mult mai infecțioasă decât cea de mai sus, potrivit căreia copiii României trebuie protejați de pericolul ca o familie homosexuală să îi smulgă din brațele părinților lor naturali. Ideea că un copil poate fi luat de lângă părinții săi și dat altcuiva sfidează realitatea legislativă și de orice fel din România. Nu există pârghii legale în societatea noastră care să îngăduiască ori să lase deschisă poarta pentru așa ceva. Un copil nu poate fi luat de la părinții săi, decât dacă acesta este bătut, lipsit de protecție și supus unor rele tratamente; dacă e lăsat să moară de foame, dacă e forțat să muncească ori să se prostitueze sau în alte situații de acest fel. 
 

Nu îmi doresc ca cineva să meargă la vot, peste aproape două săptămâni, cu idei complet greșite. Și aici nu mă refer la păreri și credințe, pentru că acestea nu pot fi greșite atâta vreme cât cineva crede cu tărie în ele, până la urmă. Ci mă refer la ideile greșite, mincinoase, care distorsionează realitatea -- realitatea aceea că referendumul nu va afecta adopția unui copil de către un homosexual și că nu există, nici acum, nici în cazul eșuării acestui demers de modificare a Constituției, riscul ca unei familii care-și protejează copiii să-i fie smulși aceștia din brațe de către un cuplu homosexual sau heterosexual (adică format din parteneri de sex diferit).