Practic, Regulamentul Uniunii Europene (UE) 2018/302 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă [...] (Regulamentul 2018/302) are rolul prevenirii geoblocării (blocarea, de către comercianți, a accesului la interfețele lor online sau la anumite aplicații referitoare la serviciile sau bunurile oferite, în funcție de situarea teritorială a utilizatorului site-ului/aplicației respective. Acest regulament se aplică în mod direct în România, nefiind necesară nicio transpunere.
S-a considerat că o astfel de practică are un impact foarte puternic asupra funcționării și integrării pieței interne a Uniunii Europene, astfel de obstacole afectând puternic comerțul dintre statele membre ale UE.
În același timp, Regulamentul 2018/302 nu se limitează doar la geoblocare, ci se extinde și asupra practicii de oferire a bunurilor/serviciilor, de către comercianți, sau asupra modalităților de plată acceptate de către comercianți.
Practic, cum am menționat și anterior, comerciantul care desfășoară activități comerciale în UE nu poate să limiteze accesul clienților la interfața lor web sau la produse și servicii în funcție de cetățenia, naționalitatea, sediul sau domiciliul consumatorului sau firmei care acționează ca utilizator final.
O astfel de măsură duce la o piață internă mai puternică și efectivă, întrucât reduce obstacolele de natură privată cu privire la circulația bunurilor sau serviciilor (precum și a informației despre acestea).
În ceea ce privește accesul la interfața online a comerciantului, de exemplu, Regulamentul 2018/302 prevede că nu poate exista discriminare în funcție de statul UE de unde este accesat site-ul, prin oferirea exclusivă cetățenilor unui stat a unei versiuni a site-ului.
Singura modalitate prin care pot fi oferite versiuni diferite ale site-ului este limitată la cazurile când există consimțământ expres din partea utilizatorului cu privire la redirecționare către o versiune specială a site-ului, dar cu posibilitatea revenirii la site-ul de bază (pe care a încercat să-l acceseze, inițial).
Referitor la oferirea de bunuri sau servicii, trebuie reținut că nu poate să se facă o discriminare în funcție de cetățenie sau locul de unde este făcută o comandă, de exemplu. Însă acest lucru nu înseamnă că prețurile de vânzare nu pot diferi, întrucât acest lucru, când este justificat, obiectiv, nu este discriminatoriu.
Mai mult, în ceea ce privește nediscriminarea în privința plăților, comerciantul este obligat să nu discrimineze în privința plăților din aceeași categorie. De exemplu, nu va putea refuza anumite mărci de carduri de credit, dacă, în mod normal le acceptă. Însă ar putea refuza un card de debit, refuzul fiind bazat pe tipul de plată, în acest caz și nu pe naționalitate, de exemplu.
Astfel, se poate vedea că, prin Regulamentul 2018/302 s-a urmărit aplicarea unui regim care să limiteze obstacolele nejustificate în ceea ce privește crearea unei piețe interne eficiente și efective în UE, însă trebuie să se țină cont de diferențele obiective în ceea ce privește comerțul intra-UE, diferențe de care se poate ține cont, în continuare.
Atenție! Regulamentele Uniunii Europene sunt acte care se aplică direct în sistemul nostru juridic și trebuie respectate întocmai. Spre deosebire de directive, nu avem posibilitatea să selectăm o anumită modalitate de aplicare sau să limităm anumite chestiuni, nefiind vorba de o transpunere.
Comentarii articol (2)