Traviata bucatelor de sărbători: salata de boeuf

Actul I

Salata de boeuf este nemesisul sărbătorilor mele; oricât am încercat să-mi conving familia să renunțe la ea măcar un an și să mai facem loc în frigider  și de alte bucate, n-am reușit; am bătut de mai multe ori la ușa asta, dar în zadar. Salata de boeuf câștigă teren în fața oricărui alt fel de mâncare de sărbătoare. Această Anna Wintour a bucatelor îți arată clar ceea ce este in or out în frigider. Prăjitura ta trebuie să stea la rece? Nasol, alegi altă rețetă.

Salata de boeuf este un efort al întregii familii, la fel ca împachetatul sarmalelor. Multe legume de tocat, maioneza de făcut, plus carnea, dacă ești bogat. În orice caz, se ia câte un sac din fiecare și o găleată de maioneză. La salata asta niciodată nu poți face prea mult. Ba dimpotrivă, mereu e ceva în neregulă. Există însă o proporție de aur, pentru mulți necunoscută, în cantitățile de legume și de maioneză care intră-ntrânsa. Legumele care se fierb nu trebuie fierte nici prea mult, nici prea puțin. Acriturile să nu fie prea acre, nici băloșite și să se stingă-n maioneza dulce ca soarele-n mare, la apus.

Dar nu-i salată de boeuf fără păcat...

Actul II

La reîntregirea neamului (plus eventuali alți invitați), toată lumea aduce “puțină” salată de boeuf. Fiecare familie își pune timid pe masă platoul/castronul de salată, în așteptarea părerilor. Cei mai viteji recunosc de la început ce-i lipsește sau ce-i prisosește, ca și cum sinceritatea ar aduce puncte în plus în fața celorlalți, circumstanțe atenuante. Fiecare se descompune însă încetul cu încetul pe dinăuntru până când, la finalul aperitivului, se dă verdictul: a lui Popică e cea mai bună!

Desigur, mai sunt și aceia care spoiesc salata pe deasupra cu un strat finuț spre grosolan de maioneză, despre care am crezut mereu că e o cantitate rămasă și imposibil de aruncat (ar fi deja o crimă împotriva umanității dacă ai arunca maioneza!). Dar nu, m-am înșelat. Sunt unii care o fac separat pentru stratul ăla de spoială. Nu știu unii cum sunt, dar eu când îl văd simt cum mi se spânzură ficatul de omuleț.

Mențiune specială pentru salata cu motive decorative: în realitate, degeaba pui stratul de spoială, dacă nu faci și-un model din castraveții și ardeii care ți-au rămas. Am văzut decorațiuni cu cruci, floricele, Moși Crăciun, brăduți, rațe și chiar chipuri de om... N-am să spun mai multe însă, pentru că sunt la o distanță considerabilă de Colebil. Dacă mi-aș decora salata însă, aș face-o cu hashtagul REZIST. Semnificațiile sunt simplu de conturat.

Actul III

Salata asta e un miraj frumos pentru două mațe goale, dar imediat după ce ai terminat-o din farfurie regreți cât ai mâncat. Eu aș pune-o tocmai la finalul mesei, hipsteresc (a se înțelege aici: contra curentului). Cunosc, în fapt, o singură persoană al cărei singur interes la masă este această salată, tot ce vine după nemaiexistând. Poate să cânte porcul din sarmale, să se schimbe jumara la față, salata-i cea mai importantă!

N-aș vrea să neg proprietățile și bucuriile acestei salate. E bună, dar cu moderație. Sufăr doar că n-am reușit să câștig niciun meci contra ei în familia mea...


Să aveți poftă și să vă fie mesele liniștite și fără de politică!