Regatul meu pentru o noapte

"Peste 166.000 de turişti români au ajuns de Revelion în staţiunile ţară, cu 4,5% mai mult decât în anul precedent, şi au cheltuit peste 40 de milioane de euro, în creştere cu 8,5%, comparativ cu Revelionul anterior, conform datelor Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc", transmite Agerpres.

40 de milioane de euro. Tragem puțin aer în piept, dar îl ținem puțin acolo căci șocul e destul de mare. Ca să citez un mare anonim, "vă mai crede naiba că n-aveți bani!".

Câteva minute mai târziu dau de un alt număr, pe care nu pot să mă abțin să nu-l pun pe lângă cel de mai sus, din mai multe motive. "Suma totală plătită în noiembrie 2018 de statul român pentru ajutorul social (venit minim garantat) s-a ridicat la 50,41 milioane de lei, valoarea medie fiind de 268,34 lei de persoană, conform datelor centralizate de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. În noiembrie 2018 au beneficiat de acest ajutor social 187.880 persoane", scrie tot Agerpres.

Statul a cheltuit într-o lună cu beneficiarii de ajutor social, aceia despre care tot repetăm că sunt prea mulți la număr, că sărăcesc bugetul ș.a.m.d., puțin peste 50 de milioane de lei. O să întrebați ce rost își are comparația între cele două sume, că unii primesc și alții consumă și contribuie la bunul mers al economiei, creșterea turismului ș.a.m.d.

După mine, suma de 40 de milioane de euro cheltuită de cei peste 166.000 de români cu ocazia Revelionului merită comparată cu totalul ajutorului social pe o lună pentru cca. 188.000 de români pentru că arată o realitate socială și un trist adevăr.

Beneficiarii venitului minim garantat sunt oameni care abia își duc traiul de pe o zi pe alta. Având în vedere că obținerea venitului minim garantat presupune o anume birocrație și îndeplinirea unor condiții legale, numărul oficial de beneficiari nu este și cel real, adică numărul oamenilor care trăiesc cu resurse financiare extrem de mici. În toamna anului trecut, Institutul Național de Statistică arăta fața reală a sărăciei în România, în cifre: 4,6 milioane de români săraci. În cifra asta se regăsesc oamenii pentru care trecerea în noul an înseamnă doar schimbarea unei cifre în data din calendar, calendar pe care poate nici nu-l au în casă și care, oricum, nu-i ajută la nimic. Pentru ei, 1 ianuarie 2019 poate însemna speranță, dar nu bucate, șampanie, schiuri, rochii, artificii sau jacuzzi.

Sumele pe care românii le plătesc pentru noaptea de Revelion mă uimesc de câțiva ani încoace. Dar recunosc că nu văzusem niciodată o notă de plată colectivă, care să-mi arate cât de mult se cheltuiește de fapt. La câteva seri după Crăciun, cineva îmi spune mâhnit: "dacă aș fi avut la cine să fac Revelionul acasă, nu aș fi ales să plătesc 600 de lei într-o noapte, la un restaurant". Personal, am renunțat demult la celebrarea trecerii dintre ani într-un restaurant, după ce am dat câteva sute de lei pentru două aripioare de pui într-un mare restaurant din București, după ce am rămas surdă și dezgustată într-un alt restaurant, din provincie, tot pe sute de lei ș.a.m.d. Și, e drept, nu rezonez deloc cu risipa de bani pe semnificația Revelionului.

Scorurile pe care le practică operatorii din turismul românesc pentru noaptea de Revelion +/- câteva zile înainte și după mi se par de-a dreptul obscene, dar nu remarc că cineva își pune semne de întrebare de ce ajungi să dai mii de euro pentru cazarea pe două-trei nopți, operațiunea Ignat 2.0 și scălămbăiala din noaptea de Revelion.

Să revenim însă la frumoasa sumă de 40 de milioane de euro. Dacă nici suma asta nu ustură la ochi, atunci nu știu ce ar putea. Unde e problema, de fapt? În tupeul prețurilor, care urcă nestingherit, cu complicitatea românilor care nu se mai gândesc dacă primesc ce plătesc? În opulența consumului irațional, din păcate tot mai caracteristic pentru români? În lipsa educației financiare? Ceea ce e și mai problematic e că cei care nu-și permit opulență ajung să intre pe fir cu băncile ca să compenseze lipsa - pe care apoi refuză/nu pot să o mai plătească. Intervievați în preajma sărbătorilor, unii români recunoșteau cu nonșalanță că se împrumută ca să cumpere cadouri și să umple frigiderul până la refuz. Risipa alimentară deja este o discuție pe care 75% dintre cei de la masă o consideră pur sofism. Despre ce să discutăm, atunci?