Povestea lui Junior Centenar: Balaurul care sperie și banca, nu doar părinții

Recunosc că m-am învârtit și eu inițial, ca mulți alții, în promisiunea celor 600 de lei pe an pentru depunerile de câte minimum 1.200 de lei și în faptul că se vor acorda abia la final, când sunt retrași banii. Asta, pentru că suntem obișnuiți deja cu promisiuni pentru copii care nu s-au materializat ani la rândul - cum e cea cu 500 de euro bani de educație pentru copiii născuți după 9 februarie 2011, care ar fi trebuit acordați încă din 2013, dar au trecut șase ani de atunci și...nimic.

Problema majoră din mecanismul acesta al conturilor Junior Centenar este imposibilitatea de a retrage banii, nu neapărat promisiunea unor prime și dobânzi cu potențial nerealizabil. Mecanismul din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 104/2018 prevede că banii nu pot fi retrași decât atunci când copilul ajunge la majorat. Excepțional, banii pot fi retrași la moartea copilului -- e și firesc să se întâmple asta -- sau dacă cel mic are serioase probleme de sănătate.

"Sumele existente în contul individual de economii Junior Centenar nu pot fi retrase până la împlinirea de către titular a vârstei de 18 ani, cu excepția următoarelor situații: a) în cazul achitării cheltuielilor de sănătate pentru tratarea titularului contului în cazul bolilor cu risc de deces al acestuia, respectiv: boli infecțioase, boli rare, afecțiuni oncologice, malformații congenitale, boli hematologice, diabet, accidente domestice și intoxicații; b) în cazul achitării cheltuielilor pentru suportul serviciilor medico-sociale de care beneficiază titularul contului cu tulburări pervazive de dezvoltare, respectiv în cazul achitării cheltuielilor de recuperare medicală complexă psihoneuromotorie; c) în cazul decesului titularului contului", scrie în OUG nr. 104/2018.

Cele două categorii de situații de retragere excepțională (în afară de deces) nu sunt suficient de clare. Mă aștept ca ele să fie detaliate serios într-un ordin de ministru, așa cum se cuvine.

Chiar și așa, părinții care au depus câteva mii sau poate chiar zeci de mii de lei în conturile copiilor ar putea avea nevoie de acei bani la un moment dat, până la majoratul copilului, pentru cheltuieli care au sau nu legătură cu acel copil și nu sunt legate de problemele serioase de sănătate.

Nu este deloc greu de imaginat cum o familie ajunge în mari dificultăți financiare și are nevoie de o sumă de bani oricât de mică să-și ducă traiul de azi pe mâine. Desigur, cineva poate să spună că nu poți face multe cu câteva mii de lei. Din contră, numai cine nu a ajuns acolo nu știe câte poți face cu ei.

Să nu ne apropiem, totuși, atât de mult de dramă și să ne cantonăm într-un scenariu mai puțin cenușiu: copilul decide să-și continue studiile peste hotare, este acceptat și trebuie să plece, dar singurii bani care-l pot finanța peste hotare sunt aceia de la trezorerie. Tot în interesul copilului sunt folosiți respectivii bani, doar că până la vârsta de 18 ani.

Mi se pare cât se poate de firesc să vrei să pui deoparte bani pentru copiii tăi, iar statul să te sprijine să faci asta. Dar mecanismul gândit de Executiv și publicat în Monitorul Oficial nu convinge absolut deloc prin seriozitate. Din contră, într-un mod pe care l-aș califica mai șmecheresc decât al bancherilor, Guvernul vrea blocarea efectivă a economiilor făcute de părinții din România, sub pretextul că numai așa vor primi dobânzile și primele de stat din acest program.

De blocarea aproape absolută a acestor bani nu pot lega niciun motiv serios, iar nota de fundamentare care a însoțit forma de proiect a acestei ordonanțe nu ne-a gratificat cu nicio explicație. De ce blocăm banii respectivi? Dacă mergem cu ei la bancă, acea entitate însetată de profit, îi vom putea retrage atunci când decidem s-o facem. Până la urmă, având în vedere cât de mici sunt dobânzile la depozite (și chiar și cu comisioanele de administrare), motivul principal pentru care mergem la o entitate financiară să depunem niște bani este strict "conservarea" lor. În loc să-i ținem sub saltea, în pereți sau îngropați în locurile de veci, îi ducem la bancă. Când avem nevoie de ei -- și nevoi se ivesc mai mereu -- mergem și-i scoatem.

Am putea, la un moment dat, să-i ducem la trezorerie, așa cum ne-a propus statul. Dar asta numai în momentul în care statul ne va demonstra că nu joacă mai murdar ca banksterii.