Zece metode pentru a îmbunătăți memoria copiilor

Articol scris de Mihaela Călin

Judy Willis, neurolog și profesor, a reunit într-un articol pentru psychologytoday.com, mai multe studii din domeniul neuroștiițelor despre modul în care creierul învață și își amintește cel mai bine.

1. Inputuri multisenzoriale pentru o bună memorare

Ghidează-ți copilul să învețe lucrurile importante pe mai multe căi de învățare senzoriale (auz, văz, atingere). El poate vizualiza cum Pământul se învârte în jurul Soarelui, poate să-și imagineze un electron care se învârte în jurul nucleului unui atom, poate să imite zumzetul energiei electrice sau să simtă furnicătura asociată cu sarcina electrică, prin frecare unui balon de braț.

Încurajează-ți copilul să creeze imagini vizuale ale evenimentelor istorice sau ale procesului științific. Descrie-i, de exemplu, cum vezi tu bătălia dintre daci și romani, adăugând în scenă detalii pe care ți le imaginezi. Cu cât imaginea este mai dramatică, mai bizară și mai memorabilă, cu atât mai bine.

Copilul poate apoi să deseneze o schiță a vizualizărilor lui și să le comunice verbal cu cuvintele lui. Acest lucru consolidează învățarea multisenzorială, deoarece copilul intră în contact cu informația în mai multe moduri. Sunt stimulate mai multe rețele ale creierului și se construiește o memorie mai puternică pe termen lung.

Cum funcționează: Creierul se schimbă în mod constant prin neuroplasticitate (construirea și întărirea celor mai folosite rețele de memorie sau retezarea circuitelor de memorie neutilizate). Atunci când o regiune a creierului este stimulată în mod repetat (ceea ce se întâmplă atunci când practicăm și folosim informațiile), conexiunile dintre neuronii din acel circuit de memorie cresc în număr și durabilitate. Aceste conexiuni consolidate, dacă sunt utilizate în mod consecvent, devin amintiri durabile pe termen lung.

Cu cât mai multe regiuni ale creierului stochează date despre un subiect, cu atât apar mai multe interconexiuni. Această redundanță sau legături încrucișate de stocare a informației senzoriale, cu privire la un subiect, înseamnă că cei mici vor avea mai multe șanse de a recupera toate datele stocate. Când își aduc aminte de modul în care au învățat, semnalele merg din memoria de stocare în zonele de stocare multiplă și toată informația este recuperată de memoria activă.

2. Adresarea întrebărilor

Copiii trebuie să pună întrebări înainte de a citi sau asculta informații noi sau recapitulate. Acestea pot veni din cărțile lor, poți pune tu întrebări sau copiii își pot pune singuri întrebări.

Găsirea răspunsurilor în timp ce citesc sau ascultă sporește memoria deoarece au obiective specifice. Există, de asemenea, un impact mai mare al memoriei care rezultă din satisfacerea intrinsecă a atingerii obiectivului, atunci când copilul descoperă răspunsul.

Prin întrebările pe care și le pun singuri, copiii încep să se gândească la ce ar putea învăța din ceea ce au citit sau auzit la clasă. Atunci când se pregătesc pentru teste, copiii pot să-și facă în avans post-ituri cu enunțuri neterminate sau cu întrebări. Iar apoi, înainte de a citi lecția sau pe măsură ce citesc ei pot să scrie răspunsul la acele întrebări și să pună acele post-ituri în carte.

Când este timpul să recapituleze, ei pot folosi listele originale cu întrebări (fără răspunsurile pe care le-au scris). După ce răspund la fiecare întrebare, ei verifică imediat dacă răspunsurile lor sunt corecte. Făcând acest lucru după fiecare întrebare, cu informațiile corecte la vedere, creierele lor reconectează circuitele de memorie incorecte cu informațiile corecte.

Cum funcționează: Tehnica întrebărilor înainte de a citi și de a studia este minunată, pentru că folosește toate strategiile de înțelegere și de memorie, care acționează într-un mod distractiv pentru copii și nu necesită mult efort pentru scriere.

Întrucât întrebările nu sunt sarcini școlare, nu există presiune sau urmări pentru greșeli. Întrebările sunt participanți activi la studiu și contribuie considerabil la angajarea mușchiul mental, care construiește o memorie puternică pe termen lung.

Se pare că timpul petrecut mental pentru a evalua și a rezolva o problemă sau o întrebare pregătește creierul pentru o memorare mai bună atunci când răspunsul este în cele din urmă dobândit. Atunci când există și un obiectiv în descoperirea informațiilor, aceste informații sunt memorate mai puternic.

Când, înaintea unei evaluări, elevii se testează singuri prin intermediul întrebărilor, și apoi își verifică răspunsurile, rezultatul este de până la trei ori mai mare, comparativ cu citirea materialului de mai multe ori pentru aceeași perioadă de timp. În plus, amintirile oferite de această pretestare și verificare durează mai mult, deci este nevoie de mai puțin timp pentru recapitulare la examenele finale.

3. Curiozitatea și elementul surpriză

Copiii se nasc curioși. Ei au acest sentiment de a se mira, care poate fi conservat pe perioada școlii, pentru ca cei mici să-și îmbunătățească bucuria de a învăța și de a memora. Dacă reușești să crești curiozitatea copilului tău sau să adaugi noutate unei experiențe de studiu, informațiile devin mai memorabile.

Sistemele de atenție și de memorare ale copiilor vor fi mai deschise procesării și amintirii informațiilor, care apar după o experiență nouă. Leagă ceea ce studiază la școală de ceva nou / neobișnuit, pentru a-i atrage atenția și curiozitatea. Poate fi orice, de la a cânta o melodie despre Marea Neagră sau de a purta o pălărie neobișnuită, până la vizionarea unui clip video despre perioada istorică pe care o studiază. Chiar și o schimbare a spațiului lui de studiu obișnuit sporește memorarea a ceea ce învață. De exemplu copilul tău își poate aminti că ai aprins o lumânare la masă în timp ce el învăța, își pot aminti lumânarea și învățarea asociată va fi activată.

Cum funcționează: Creierul permite să treacă doar o mică parte din miliardele de biți de informații senzoriale disponibile în fiecare secundă. Un filtru din creierul inconștient decide ceea ce intră și ce nu. Când legi studiul copilului de un factor curios, neașteptat, acesta deschide filtrul senzorial din creier, astfel încât informațiile pe care le învață ajung la creier odată cu factorul de noutate, care a deschis filtrul de atenție.

Utilizează tehnica surprinderii pentru a lumina creierul copilului tău și pentru a ilumina căile de stocare a memoriei. Curiozitatea îți ajută copilul să asculte lecția sau să citească textul pentru a-și satisface curiozitatea. Copilul se conectează cu informațiile care urmează să le primească, deoarece creierul lui este angajat și le leagă de factorul noutate.

4. Notițe codificate

Amintește-ți că filtrul atenției creierului permite să treacă doar o mică parte din miliardele de biți de informații senzoriale, disponibile în fiecare secundă. Culoarea trece destul de bine de filtrul de atenție al creierului.

Copiii pot folosi diverse instrumente colorate (creioane colorate, pixuri colorate, post-ituri etc.), fiecare reprezentând un tip specific de informații în notițe sau cărți. Diversele culori pot reprezenta categorii cum ar fi: nivelurile de importanță, modelele aferente, legăturile cu experiențele personale, informații pe care nu le înțeleg pe deplin și informații pe care le consideră importante pentru a reveni la ele mai târziu.

Pentru copiii mai mici, puteți stabili modul în care culorile reprezintă niveluri de importanță. Aceasta poate fi o imagine a semaforului care denotă nivelurile de importanță a culorilor începând cu verde, trecând pe la portocaliu, apoi la roșu, ca și semaforul.

Cum funcționează: Informațiile pe care le învățăm trebuie să se integreze în circuitele de memorie durabilă, de lungă durată ale neuronilor conectați, ca să poată fi recuperabile. Aceasta înseamnă că elevul trebuie să “facă ceva” cu informațiile, astfel încât rețeaua neuronală să fie activată.

Codul culorilor este una dintre cele mai puternice activități de manipulare mentală pentru păstrarea noilor amintiri, în așa fel încât răspunsul neuroplastic să le facă mai puternice. Manipularea mentală este deosebit de critică în primele 24 de ore de la apariția noilor informații, așadar dezvoltarea mugurilor de conexiune se transformă în legături puternice între neuronii care dețin informațiile.

5. Preîncălzirea creierului

În memoria de scurtă durată creierul păstrează informații pentru mai puțin de un minut, dacă nu se conectează cu cunoștințele anterioare. Activează cunoștințele prealabile ale copilului tău, reamintindu-i subiectele înrudite pe care le-a învățat anterior sau despre experiențele familiale relevante din trecut. Cunoștințele anterioare sunt informații pe care copiii le-au dobândit deja prin predare formală, experiență personală sau asociații din lumea reală.

"Activează-i" cunoștințele anterioare, prevenindu-l că ceea ce urmează să învețe are legătură cu ceea ce știe deja. Arată-i filmulețe, imagini online și poartă cu el discuții care să-i aducă aminte de cunoștințele și experiența anterioară. Acest lucru preîncălzește aceste amintiri, iar creierul leagă noile informații de rețelele deja existente în memoria lui.

Cum funcționează: Codificarea noilor amintiri leagă informațiile noi de cele cunoscute. Creierul face noi amintiri, le stochează și le recuperează prin recunoașterea tiparului și potrivirea modelului. Capacitatea creierului de a învăța o amintire nouă este direct legată de modul în care poate fi asociat cu succes de o amintire existentă anterior.

Dacă copiii sunt conștienți de ceea ce știu deja, pot să conecteze aceste informații cu unele noi, aceste amintiri relaționale vor deveni legături pentru a păstra noile informații. Ajutorul tău în activarea acestor amintiri înrudite pregătește creierul pentru a construi cu succes conexiuni de memorie pe termen scurt.

6. Consolidarea relațiilor de memorie

După școală și ca o recapitulare, copilul tău “face ceva” cu ceea ce a învățat nou la școală, ceea ce pune accentul pe mai multe relații cu informații similare deja stocate în memorie. Copilul tău poate scrie sau desena un plan pe hârtie sau să-și facă diverse notițe, cu care să tapeteze apoi pereții camerei.

Informațiile adăugate pot fi, de exemplu, evenimente importante dintr-o lecție la istorie sau descoperiri știintifice care au dus la cunoștințele actuale. Utilizarea markerelor speciale colorate sau cu sclipici și adăugarea de schițe, mărește relevanța personală și asta dezvoltă motivația și memoria.

Cum funcționează: Creierul păstrează informația legată de memoria pe termen scurt pentru mai puțin de un minut, dacă nu se face mai mult pentru a-i crește conexiunile. Aceste conexiuni cresc în număr și grosime de fiecare dată când o nouă amintire este activată.

Această “ardere” a unui nou circuit de memorie este ceea ce îi întărește “legaturile”. De fiecare dată când copilul își amintește sau folosește ceva ce a învățat, acel circuit de memorie este “activat” – un curent electric curge prin rețea. Activitatea electrică din noul circuit de memorie promovează modificările neuroplastice care vor susține noile informații ca memorie pe termen lung.

Circuitele de memorie utilizate frecvent devin cele mai puternice și mai rapide rețele. Acestea sunt cel mai rapid preluate atunci când sunt necesare informațiile pe care le dețin.

7. Extinderea durabilității memoriei cu un creier extern

După ce copilul tău și-a amintit corect informațiile pentru o temă sau un test, aceasta nu înseamnă că au fost stocate în memoria durabilă pe termen lung. Dacă informația este memorată ca un fapt izolat, fără legături către mai multe rețele de memorie existente, este posibil să fie scoasă din uz în câteva săptămâni. Asta se întâmplă adesea atunci când copiii se întorc la școală după vacanța de vară, uitând lucrurile învățate în anul precedent.

Consolidarea memoriei în memorie durabilă pe termen lung are loc atunci când copilul tău este conștient de mai multe relații între noua amintire și alte lucruri pe care le-a stocat deja în memorie. Ajută-ți copilul să creeze mai multe conexiuni de memorie prin utilizarea lecțiilor scrise reprezentând relațiile dintre amintirile noi și cele anterioare.

Folosirea diagramelor și a tabelelor este utilă în special cu rolul de “creier extern”, cu adăugarea de organizatori grafici. Acestea sunt o varietate de instrumente de structurare care îl ghidează pe copil să recunoască mai multe relații între amintirile noi și cele anterioare.

Concluzionarea sumară a comunicării verbale sau scrise necesită ca un elev să înțeleagă cu adevărat informațiile. Nivelul de înțelegere al acestui concept este baza celor mai durabile amintiri care pot fi activate pentru a rezolva probleme noi și pentru inovația creativă.

Copiii mai mari pot utiliza SMS-urile pentru a scrie în câteva cuvinte ceea ce au înțeles. Copiii mai mici pot rezuma ceea ce au învățat prin apeluri telefonice imaginare cu oricine doresc ei. Limitarea constă în faptul că mai au un singur minut pe cartela de telefon și trebuie să practice sumarizarea concisă. În felul acesta ei condensează ceea ce au învățat în mai puțin de un minut.

Cum funcționează: Când circuitele de memorie sunt conectate prin mai multe relații (clasificări, organizatori grafici, analogii, asemănări / diferențe, etc.), ele se integrează în rețele de concepte de memorie pe termen lung, ceea ce crește puterea și viteza de recuperare.

Structurarea se referă la organizarea, codarea și clasificarea în mod semnificativ a informațiilor din creier. Prin intermediul tiparelor construite și stocate în rețelele neuronale, creierul nostru recunoaște și dă semnificație milioanelor de biți cu informații senzoriale primite în fiecare secundă. Cu cât experiența copilului tău este mai mare în recunoașterea tiparelor, cum ar fi sortarea informațiilor pe categorii, cu atât sunt mai mari șansele de a găsi tipare relevante în noile informații.

Organizatorii grafici sporesc tendința naturală a creierului de a construi sensul prin formarea tiparelor. Cei mai buni organizatori grafici sunt cei care implică imaginația copiilor și emoțiile pozitive într-un proces creativ, prin care recunosc, sortează și descoperă tiparele pentru ei înșiși.

Structurarea, cu organizatori și diagrame grafice, permite creierului să stocheze informații prin adăugarea de noi informații la categoriile existente. Folosind strategii de recunoaștere a tiparelor, copilul tău va face aceste legături și va construi amintiri relaționale permanente. Aceste „depozite” pentru înmagazinarea informațiilor vor crește șansele de a lua decizia corectă și chiar de a oferi răspunsurile la întrebări, deoarece cu cât memoria este mai mult legată de tiparele relaționale, cu atât mai mult creierul poate interpreta noi informații sau întrebări. Acesta este un proces de anticipare care apare atunci când creierul are suficiente informații într-o categorie de amintiri, încât poate găsi modele similare pentru a se raporta la noile informații. Apoi acest proces poate prezice ce semnifică tiparele și care ar fi cel mai bun răspuns la o întrebare.

Atunci când noile amintiri sunt conectate la rețelele de informații aflate deja în memoria creierului, circuitele neuronale se extind în rețele puternice, care sunt și mai eficiente în recunoașterea următorului tipar din lecția cea nouă. Când se adaugă noi amintiri legate de informațiile deja stocate în creier, circuitul neural pentru acel tipar sau categorie de cunoștințe crește și crește, deoarece mai multe conexiuni se formează între celulele nervoase. În esență, cu cât sunt stocate mai multe informații în rețelele creierului, cu atât mai repede copiii răspund la mediile în care trăiesc. Cu cât copiii învață mai mult și cu cât mai multe informații sunt stocate în rețelele neuronale extinse, cu atât creierul lor este mai probabil să se raporteze la noile informații. Prin urmare, învățarea încurajează învățare.

8. Relevanța personală

Personalizează lecția copilului, apropiind-o de experiențele lui sau ale familiei, pentru a produce amintiri emoționale puternice și semnificative din punct de vedere personal. Ajută-l să facă legături cu modul în care informațiile se referă la lucrurile pe care el le consideră importante, interesante și aplicabile în viața lui. Întreabă-l: “De ce anume îți amintește acest lucru?” sau “Crezi că aș putea folosi acea informație în munca mea?”.

Copiii mai mari se pot simți mai confortabili cu informațiile despre potențiala lor carieră sau cu lucrurile care îi interesează în comunitate sau în lume. “Cum crezi că ai putea vreodată să folosești aceste informații?” sau “De ce aceste informații ar putea fi utile sau importante pentru tine sau pentru istorici / scriitori / oameni de știință / matematicieni în viitor?”.

Clasificarea pe liste personalizate: Când copiii sunt invitați să aranjeze o listă de cuvinte, începând cu cuvintele pe care le găsesc cele mai “plăcute” și apoi cele pe care le găsesc mai puțin “plăcute”, își amintesc mai multe, decât dacă ei copiază pur și simplu lista de mai multe ori.

Cum funcționează: Învățarea de dinafară implică pur și simplu memorarea, și, în curând, uitarea faptelor care prezintă adesea un slab interes personal. De obicei, aceste fapte nu sunt asociate cu conexiuni interesante care le vor oferi un context sau o relație semnificativă cu viața copiilor sau cu experiențele trecute. Nu există rețele neuronale (tipare) la care se pot conecta acești biți izolați de date, astfel încât amintirile permanente nu sunt construite.

Folosind instrumente de personalizare, conectare și alte instrumente de creștere a relevanței personale, copilul va petrece mai puțîn timp cu memorarea. În schimb, va putea să conecteze informațiile noi cu cunoștințele sale anterioare, cu categoriile existente de informații stocate și cu experiențele personale pentru a construi amintiri permanente mai rapid și mai plăcut.

9. Tradu învățarea sub altă formă

Folosirea unor moduri diferite de a învăța face ca învățarea să fie mai memorabilă. În plus construiește mai multe circuite nervoase pentru a accesa informațiile și pentru a și le aminti.

Scrierea sau redarea unei povestiri

După ce copilul a citit o lecție la istorie, literatură, știință etc., el se poate bucura să o transforme într-o povestire și să o spună unui frate mai mic sau să o scrie ca pe o narațiune. Acest lucru funcționează făcând informațiile faptice mai personalizate, permițând copilului să se gândească la ea mai mult timp, deoarece “traduce” faptele într-o formă corectă, dar mai simpatică.

Dramatizarea

Dacă micuțul tău pune informația într-o parodie sau pantomimă pentru ca tu să ghiceșți despre ce este vorba, acest proces va crește căile creierului către memoria pe termen lung.

Predarea informațiilor

Roagă-ți copilul să predea informațiile învățate unui frate sau chiar câinelui sau pisicii. Valoarea provine din efortul mental al creierului de a înțelege procesul de predare.

Cum funcționează: Pentru a transforma cu succes învățarea într-o poveste, o schiță sau o lecție pentru altcineva necesită o claritate a gândirii și a înțelegerii care susține memoria pe termen lung a conceptului. Punerea informațiilor într-o povestire, cum ar fi de exemplu o poveste despre electronii care dansează în jurul prietenului lor, neutronul, sporește memoria, deoarece copiii au crescut ascultând poveșți. Tiparul pentru povești (începutul, problema, rezolvarea, finalul fericit) este puternic în creierul lor și crește memorarea atunci când informația este tradusă în povești.

10. Pauzele creierului

Nu doar somnul din timpul nopții menține creierul sănătos și susține învățarea și memoria. Sinapsele sau pauzele creierului sunt importante în timpul temelor și a sesiunilor de studiu pentru ca neuronii să ardă eficient. În funcție de vârsta elevilor și abilitățile lor de concentrare, intervalele de timp în care au nevoie de sinapse pot varia. Sinapsele ar trebui să aibă loc înainte ca oboseala, plictiseala, distragerea atenției și lipsa de atenție să intervină. Ca regulă generală, pentru a ține copiii alerți și implicați, sinapsele ar trebui programate după zece minute de concentrare sau practică pentru elevii de școală primară și după 15-30 de minute pentru elevii de gimnaziu și liceu.

În timpul acestor pauze de trei până la cinci minute nu trebuie să existe o întrerupere a procesului de învățare. O simplă întindere, un pahar cu apă sau mutarea într-o altă parte a camerei poate oferi o perspectivă proaspătă. Un pic de activitate fizică, cum ar fi câteva sărituri sau fredonarea unei melodii, poate fi revitalizantă.

Cum funcționează: Sinapsele reprezintă oportunitatea de a construi memoria de lungă durata, în timp ce copiii se relaxează și își refac proviziile creierului. Pauzele creierului permit mecanismelor chimice cerebrale să fie completate, revitalizând creierul. În timpul acestor pauze, creierul poate aloca mai multă energie pentru a încorpora materialul nou învățat.
Există o reparare a neurotransmițătorilor și a proteinelor de transport cerebral, necesare pentru construcția atenției și memoriei, care se epuizează după 10 minute de activitate. După doar câteva minute, creierul răcorit va fi pregătit pentru stocarea noilor amintiri.

În timpul sinapselor, mișcarea fizică va crește fluxul sanguin către circulația craniană, iar exercițiile de respirație profundă vor crește nivelul de oxigen din sânge.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.