Dosarul prețurilor de transfer poate fi cerut, în cadrul inspecției fiscale, atât contribuabililor mari, cât și contribuabililor medii și mici, conform legislației fiscale. În cazul firmelor mari însă, dosarul poate fi cerut și în afara inspecției fiscale.
În acest context, Gabriela Băncescu, senior manager prețuri de transfer la EY România, a prezentat recent, la o conferință anuală de fiscalitate, câteva aspecte importante observate în practica inspectorilor fiscali.
1. Arii de risc
Concret, șansele declanșării unei inspecții fiscale pe domeniul prețurilor de transfer cresc atunci când este vorba de fluxuri tranzacționale complexe, reorganizări în cadrul grupului sau servicii intragrup.
„Aproape orice contribuabil ar trebui să poată identifica anumite arii care reprezintă un risc în domeniul prețurilor de transfer. Dacă vreți, tradițional, o analiză de risc în domeniul prețurilor de transfer ar trebui să se concentreze pe trei arii principale. Tipul de tranzacții desfășurate de o companie - cu cât mai complexe sunt fluxurile tranzacționale cu atât riscul este mai crescut. Dacă ați avut reorganizări în grup, schimbări de profil funcțional, (...) dacă aveți servicii intragrup, puteți fi siguri că toate aceste arii vor fi subiectul unui control pe prețuri de transfer”, a lămurit specialista de la EY.
Totodată, alte chestiuni care mai atrag atenția inspectorilor sunt pierderile pe termen lung și chiar profiturile mici, spune Gabriela Băncescu: „De asemenea, în mod tradițional, în ultimii ani, am văzut un focus al autorităților fiscale pe acele companii care au înregistrat pierderi pe perioade îndelungate și nu numai. Cred că în ultima perioadă focusul s-a mutat și pe acele companii care au profituri mici. (...) Dacă aveți fluctuații ale veniturilor sau ale profiturilor impozabile, acest lucru atrage o clasificare mai sus pe scala analizei de risc a autorității fiscale.”
2. Verificare formală vs. verificare în detaliu
Dacă unii inspectori fiscali tratează controlul într-un mod mai superficial și se uită numai dacă este corect conținutul dosarului prețurilor de transfer, alții fac o verificare mult mai detaliată. Astfel, se poate ajunge chiar la ajustări de prețuri de transfer din cauza studiilor de comparabilitate, de exemplu.
„Cred că cea mai simplă abordare este cea de examinare formală a conținutului dosarului. Am văzut inspectori care pur și simplu au solicitat documentația de prețuri de transfer, au revizuit-o din punctul de vedere al conformării cu cerințele de conținut din legislația locală și atât.
Am văzut inspectori care au mers mai departe și au investigat în amănunt documentația atât din perspectiva profilului funcțional al contribuabilului, cât și din perspectiva analizelor de comparabilitate incluse în documentație. Și aici cred că am văzut cele mai multe surse de ajustări de prețuri de transfer. De cele mai multe ori, autoritatea fiscală nu este de acord cu acele studii de comparabilitate declarate de contribuabil.
Fie, să zicem, corectează acele studii prin excluderea anumitor companii comparabile pe diverse motive (dependență, comparabilitate, zonă geografică), fie o altă abordare este de a reface acele studii de comparabilitate. Dacă vă aflați în cea de-a doua situație, este mai rău pentru că nu știți la ce să vă așteptați. Studiul de comparabilitate întocmit de autoritatea fiscală poate să difere substanțial de cel întocmit de societate - bineînțeles, în sensul unei ajustări mult mai mari.
De aceea, e foarte important ca, de fiecare dată când aveți un studiu de comparabilitate, cu documentații de prețuri de transfer, fie că este întocmit de către grup pentru mai multe societăți, fie că este întocmit pentru scopuri locale, să revizuiți dacă acest studiu este fără riscuri, dacă respectă toate cerințele legislației din România”, a explicat Gabriela Băncescu.
3. Respectarea politicii proprii de prețuri de transfer
Alt aspect ce poate aduce probleme companiilor este chiar propria politică de prețuri de transfer. Mai precis, aceasta trebuie implementată întocmai, dacă se dorește evitarea unor eventuale ajustări de prețuri de transfer.
„E foarte important, atunci când aveți o politică de prețuri de transfer, s-o aveți și implementată corect în practică. De foarte multe ori, am văzut ajustări de prețuri de transfer pentru companii care au o politică de prețuri de transfer excelentă”, a adăugat specialista.
4. Atenție la documentația pregătită la nivel de grup
În cazurile în care documentația de prețuri de transfer este pregătită la nivelul grupului din care face parte firma, aceasta trebuie neapărat să fie adaptată la regulile din România:
„Dacă aveți o documentație de prețuri de transfer pregătită la nivel de grup, este foarte bună. (...) Este important ca, atunci când aveți o documentație pregătită de către grup, aceasta să conțină toate elementele solicitate de legislația locală.”
5. Actualizarea periodică a dosarului
Gabriela Băncescu a atras atenția și asupra actualizării periodice a dosarului prețurilor de transfer. Concret, contribuabilii mici și cei medii ar trebui să actualizeze documentația cel puțin o dată la doi ani, în condițiile în care Fiscul o poate cere la inspecția fiscală:
„Este foarte important ca această documentație să fie actualizată periodic. În practică, lăsând la o parte marii contribuabili, care trebuie să-și pregătească documentația an de an, dacă aveți o documentație de prețuri de transfer și nu vă încadrați în categoria de mare contribuabil, este recomandabil să aveți o actualizare cel puțin la doi ani de zile. Poate chiar anual, dacă aveți schimbări în condițiile de afaceri.”
6. Atenție la perioadele de start-up
„Pentru acele companii care au perioade de start-up. Start-up însemnând nu doar perioada de la înființarea companiei și următorii trei-cinci ani. Start-up poate însemna deschiderea unei noi linii de business.
De foarte multe ori, o perioadă de start-up generează pierderi sau aduce un profit într-un interval de timp mai îndelungat. Perioadele de start-up sunt întotdeauna focusul unei inspecții fiscale. Este foarte greu de justificat, în cazul unui control, de ce profitabilitatea nu este cea la nivel de piață (...). E foarte important ca orice tranzacție nouă să fie justificată, pentru că pe final rezultatul ar trebui să fie separat pe tranzacții”, a declarat senior managerul pe domeniul prețurilor de transfer.
7. Segmentarea datelor financiare
Uneori, reprezentanții Fiscului mai pot cere companiei să segmenteze datele financiare, un proces care este destul de laborios și care ar trebui făcut înainte de o eventuală inspecție fiscală, nu în timpul acesteia:
„De asemenea, ce-am mai întâlnit în practică... solicitări din partea autorității fiscale de segmentare a datelor financiare. Este un exercițiu dureros pentru orice departament de contabilitate și fiscalitate, mai ales că astfel de segmentări, pentru scopuri statutare, nu se fac. Dar, dacă aveți o companie care desfășoară diverse activități -- producție, distribuție, prestare de servicii sau măcar două dintre acestea --, va trebui să justificați fiecare linie de business și prețul tranzacțiilor intragrup aplicat pentru fiecare linie de business în mod separat. (...) Vă spun că este un exercițiu care durează foarte mult și ar fi recomandabil să îl faceți înaintea unei inspecții fiscale.”
8. Aria serviciilor
Referitor la servicii, specialista de la EY România a subliniat că firmele trebuie să aibă întotdeauna și documentația de prețuri de transfer, dar și documentația-suport:
„Aria serviciilor e o arie preferată a echipei de control și din perspectiva deducerii la impozitul pe profit. Asta au fost obișnuiți să verifice ani de zile, asta verifică în continuare. (...) Deși sunt două subiecte separate, se întrepătrund cumva - avem nevoie și de documentația de prețuri de transfer, dar și de documentația-suport care să justifice prestarea efectivă, beneficiul și faptul că baza de costuri este cea corectă.”
9. Ajustarea voluntară
Uneori, ajustarea voluntară a prețurilor de transfer se poate dovedi a fi în avantajul contribuabilului, conform observațiilor celor de la EY România, legate de activitatea de inspecție fiscală.
„Dacă revizuiți tranzacțiile intragrup și determinați că profitabilitatea pentru o anumită tranzacție nu se încadrează în intervalul de piață, sugerăm să faceți un exercițiu de a ajusta singuri prețul acelor tranzacții -- bineînțeles, în acord cu celălalt partener din cadrul grupului --, beneficiul fiind o ajustare mai mică, limitați eventuale penalități și dobânzi viitoare, plus că arătați bune intenții și conformare voluntară, ceea ce poate ajuta în relația cu autoritatea fiscală, în general”, a mai spus Gabriela Băncescu.
--
Obligația de a întocmi anual dosarul prețurilor de transfer revine, în principiu, companiilor mari, însă în anumite condiții, conform Ordinului Fiscului nr. 442/2016. Fiscul poate cere firmelor mari dosarul prețurilor de transfer ori în timpul unei inspecții fiscale, ori în afara acesteia.
Iar dacă vorbim de firmele medii și mici, Fiscul poate cere întocmirea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer numai în cadrul inspecției fiscale.
În altă ordine de idei, anul 2019 va aduce o intensificare a controalelor la firme pe domeniul prețurilor de transfer, conform specialiștilor EY.