Salariu diferențiat construcții: Statul și salariații ies în câștig, dacă firmele nu pot aplica taxele reduse

Timp de zece ani, din 2019 și până în 2028, angajatorii din domeniul construcțiilor beneficiază de o povară fiscală redusă la plata salariilor, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Mai precis, vorbim de:

• scutirea integrală de plata impozitului pe veniturile salariale (0% în loc de 10%);
• scutirea integrală de plata contribuției la sănătate (0% în loc de 10%);
• cota redusă pentru contribuția la pensii (21,25% în loc de 25%);
• cota redusă pentru contribuția la muncă (0,3375% în loc de 2,25%).

În același timp, ordonanța respectivă a stabilit un salariu minim brut diferențiat de 3.000 de lei pentru salariații din domeniul construcțiilor. Asta în condițiile în care salariul minim brut pe țară este de doar 2.080 de lei.

Dacă firmele din construcții sunt obligate să aplice salariul minim brut diferențiat de 3.000 de lei, fără niciun fel de excepții, acestea nu se pot bucura automat de taxele salariale reduse, ci doar în anumite condiții. Cu alte cuvinte, statul și salariații ies în câștig dacă firmele nu pot aplica taxele salariale reduse.

De ce? Pentru că plata unui salariu minim brut mai mare decât cel pe țară înseamnă un salariu net mai mare pentru salariații din domeniul construcțiilor și taxe salariale mai mari încasate de stat de la angajatori.

Companiile din construcții se pot bucura de o povară fiscală redusă pentru salariații lor numai în cazul în care îndeplinesc, în mod cumulativ, anumite condiții stabilite de OUG nr. 114/2018, după cum urmează:

• să-și desfășoare activitatea în construcții (lista domeniilor este aici);
• cifra de afaceri realizată din activitățile respective de construcții să fie de cel puțin 80% din cifra de afaceri totală, calculată cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care se aplică scutirea;
• veniturile brute lunare ale salariaților să fie cuprinse între 3.000 și 30.000 de lei.

În cazul în care vorbim de venituri lunare brute de la 30.001 lei în sus, putem spune că doar statul mai iese în câștig. Pentru că nu se mai aplică taxele salariale reduse, ci cele întregi (10% impozit pe venit, 10% sănătate, 25% pensii, 2,25% muncă).

Totodată, când vorbim de această zonă „gri” a limitei superioare pentru aplicarea taxelor reduse, ne putem trezi și cu anomalii în defavoarea unor angajați. De exemplu, un angajat cu venituri lunare brute de 30.000 de lei are un salariu net mai mare decât un angajat cu venituri lunare brute de 30.001 lei, deoarece pentru primul se plătesc taxe mai mici, iar pentru al doilea se plătesc integral taxele.

Impozitul pe venit și contribuțiile la sănătate și pensii sunt datorate de salariat, însă sunt calculate, reținute și achitate la stat de către angajator. Contribuția pentru muncă este datorată și plătită de către angajator.